Care este una dintre cele mai importante schimbări de abordare în ceea ce priveşte cariera ta sau cum trec

Cele mai multe meserii de azi presupun tranziţia de la o abordare hiperspecializată la cea de integrator, în care tu trebuie să ai mai multe abilităţi. Acesta este şi drumul pe care s-a înscris dezvoltarea lui Mihai-Toader Pasti, fondatorul platformei ntreVecini, implicat de-a lungul anilor ţn proiecte precum Prispa, prima casă solară din România, EFdeN sau energiaTa.

“Ce încerc eu să fac şi ce am făcut în ultimii 16 ani în esenţă este să încerc să rezolv probleme cât mai importante şi să mă bucur de acest proces. Ce înseamnă asta concret e că eu sunt un integrator şi asta poate este mai greu de înţeles pentru oameni în general, pentru că am trecut dintr-o perioadă în care trebuia să nişezi şi să fii un superbun specialist pe o zonă, într-o parte de integrare şi de conectare, dacă vrei, de uni­ver­suri, de stakeholderi, de industrii. De ce? Ca să transform oraşul! Asta e misiu­nea vieţii mele, asta îmi place să fac şi a fost un proces să descopăr lucrul ăsta. În esenţă, activitatea mea se desfăşoară în zona aceasta de a crea infrastructură teh­nică şi socială pentru oraşe şi ea se traduce şi într-un proiect de consultanţă cu Banca Mondi­ală“, face Mihai-Toader Pasti o scurtă des­criere a carierei sale la ZF Gen Z.

Născut într-un oraş mic din Gorj, Târgu-Cărbuneşti, Mihai face liceul la Târgu-Jiu, iar apoi vine la facultate în Bucureşti.

„Am fost cumva un out­si­der de fiecare dată şi faptul că a trebuit să o iau de la zero în contexte noi mi-a oferit o expe­ri­en­ţă mai diversă de viaţă.“

Primul proiect în care avea să se implice a fost casa Prispa, o noutate totală la momentul respectiv, un proiect de casă solară cu care România avea să participe în 2012 la primul său Solar Decathlon, la Madrid, cea mai cunoscută competiţie europeană pentru astfel de pro­iecte. Între timp, casele solare şi prosuma­to­rii au de­venit un fenomen în România, un club de 300.000 de membri care au schim­bat total piaţa energiei. Punctul de plecare a fost însă Prispa.

„Obiectivul nostru cu Prispa n-a fost să schim­băm lumea, nici să câşti­găm premii. Obiectivul nostru cu Prispa a fost să vedem dacă putem să ajun­gem la Madrid. O­biectivul nos­tru real a fost să intrăm în com­petiţie. Era un SF absolut.“

După Prispa, au urmat EFdeN şi ener­giaTa, ONG-uri într-o perioadă în care cultura activismului era aproape nulă, la fel şi practica firmelor de a sponsoriza astfel de proiecte era în construcţie. Dar aceste proiecte au pus umărul la formarea unei legislaţii şi a unui fenomen, prosumatorul. „În Prispa am învăţat că visurile pot să devină realitate chiar şi atunci când nu te aştepţi şi că merită să ţinteşti cât mai sus. În EFdeN am învăţat că o echipă nepregătită poate să creeze performanţă mondială dacă e suficient de determinată. Ce am învăţat mai departe la energiaTa este că din per­spectiva schimbării politicilor publice, cele mai importante frâne ţin de o neconştien­tizare a priorităţilor, de o neînţelegere a problemelor.“