O oră pe săptămână

Oana MATACHE

Atât primește, în multe școli din România, un copil cu cerințe educaționale speciale din partea profesorului de sprijin. Doar atât pentru un copil care are nevoie de mult mai mult ca să țină pasul, să se simtă văzut și să învețe.

Am depus o interpelare cǎtre Ministerul Educației și Cercetării, adresată domnului ministru Mihai Dimian, pentru că statisticile din sistem sunt de neacceptat. Avem 1.852 de profesori de sprijin la 51.784 de elevi cu CES integrați în învățământul de masă. Mai exact, avem un profesor de sprijin la 28 de elevi în medie, adică de două-trei ori peste standardul legal (care prevede 1 la 8-12 elevi, sau 1 la 4-6 pentru deficiențe grave)

Aproape 57.600 de elevi buzoieni înscriși la începutul anului școlar au doar 74 de consilieri școlari pentru ei, adică un consilier la aproximativ 780 de elevi, peste limita legală de 500. La fel de îngrijorător este și că în tot județul Buzău sunt doar șapte logopezi și 17 profesori de sprijin, iar Inspectoratul Școlar Județean a cerut deja Ministerului Educației suplimentarea posturilor.

Numărul elevilor cu CES s-a triplat în ultimii cinci ani, asta în timp ce numărul profesorilor a stagnat, ceea ce creează presiune mult prea mare pentru cadrele didactice și pentru elevii cu CES.

Ce am cerut concret:

• Minimum 5 ore/săptămână de lucru individual cu profesorul de sprijin pentru elevii cu deficiențe ușoare/moderate;
• Minimum 7 ore pentru cei cu deficiențe accentuate;
• Până la 9 ore pentru cazurile severe (nivel IV);
• Garantarea unei ore de consiliere individuală/săptămână pentru fiecare elev cu CES;
• Suplimentarea reală a posturilor, cu stimulente pentru mediul rural;
• Adoptarea Hotărârii de Guvern prevăzute de art. 69 alin. (4) din Legea 198/2023, încă neadoptată;
• Transparență publică: raportare anuală, pe județe, a orelor efective primite per elev.

OUG 28/2026 a deblocat ocuparea posturilor de consilier și profesor de sprijin. Acum e momentul ca Ministerul să transforme această deblocare într-un plan concret, cu calendar și buget.

Educația incluzivă nu se face cu declarații, ci cu profesori în clase și ore reale petrecute alături de copiii care au nevoie de sprijin. Un copil cu CES care primește mai puțin de o oră pe săptămână de sprijin specializat nu este integrat, este practic abandonat instituțional. Iar presiunea cade, în paralel, pe umerii cadrelor didactice de la clasă, care încearcă să compenseze ceea ce sistemul nu oferă.

România are datoria constituțională, iar noi avem obligația morală, să oferim fiecărui copil dreptul real la educație de calitate.