Dezbateri aprinse pe tema taxării muncii și impozitarea progresivă: „Nu e normal să dai jumătate din munca…

Datele privind taxa pe muncă publicate recent de OECD au stârnit discuții ample printre internauți, unii sugerând că impozitarea progresivă ar fi o soluție, în timp ce alții spun că în România contribuțiile la sistemul de pensii și cel de sănătate îi împovărează peste măsură pe români.

Raportul „Impozitarea salariilor 2026” publicat recent de OECD a stârnit ample dezbateri printre internauți, având în vedere că, potrivit graficului de mai jos, România are printre cele mai mari taxe pe muncă, în timp ce în state precum Elveția sau Luxemburg acestea sunt mult mai mici decât la noi.

„Tot aud promovată ideea că taxele pe salarii în România sunt mici și că ar trebui introdus impozitul progresiv, că e ‘doar’ 10% comparativ cu alte țări care au 20–30% și crește în funcție de venituri. Ok, dar alte state nu au 35% contribuțiile la sănătate și pensie. Contribuții pe care la noi oricum le plătesc doar fraierii care lucrează legal cu carte de muncă și care de cele mai multe ori sunt primii în care se dă când e vorba de mărit taxe. Pentru că privatul nu poate (a se citi nu se vrea) să se ‘apere’ prin diferite sindicate și proteste și nici nu poate să se ascundă sau să fenteze plata taxelor cum o fac alții. La medic te duci tot la privat, iar când ajungi totuși la spital public cu vreo urgență ți-e frică să nu ți se îmbolnăvească copilul de bacterii cum s-a întâmplat la Iași. De pensie nu mai zic, nu o să văd un leu din banii ăia peste 30–40 de ani. Plătesc 25% să susțin acum specialii și toți hoții din țara asta”, a scris un internaut pe Reddit, provocându-și interlocutorii la dezbatere.

Reacțiile n-au întârziat să apară, unul dintre primii interlocutori punctând că, în România, problema nu este neapărat nivelul total al taxelor, ci structura lor. „România are taxe mici la companii, nu la salarii, despre asta era vorba mereu. Cât despre salarii, astea sunt taxe mari, nu am ce zice”, explică un alt participant, subliniind diferența dintre taxarea capitalului și taxarea muncii.

Un alt internaut a punctat faptul că avantajele fiscale sunt concentrate în alte zone ale economiei: „Exact. Taxarea este mică pe micro, pe PFA în sistem real cu venituri foarte mari și alte categorii cu taxare, cum ar fi impozitele pe mașini, impozitele pe clădiri etc. (deși pare că și aici se schimbă lucrurile). Nu a zis nimeni că taxele pe salarii sunt mici”.

Taxe mari pentru angajați, dar mici pentru companii

Un alt participant la discuție a explicat mecanismul de descurajare a salariilor mari nete: „Dacă o firmă face un profit de 10.000 de lei, statul ia prin taxe pe capital o sumă destul de mică (1% – 16% + dividende). Dar dacă un angajator vrea să îi dea unui angajat 10.000 de lei ‘în mână’ (net), trebuie să cheltuie în total aproximativ 19.000 de lei. Ce crezi că se încurajează?”

Din această perspectivă, unii utilizatori concluzionează că beneficiile fiscale nu sunt distribuite uniform: „Exact. Taxele mici nu sunt pentru oamenii de rând, taxele mici sunt pentru companii și investiții. De ele nu profită oamenii de rând, ci oamenii avuți și cei influenți. Ei sunt ăia care apar în media și spun că taxele în România sunt mici și de aici și impresia asta.”

Mutând discuția spre structura demografică și sustenabilitatea sistemului, un internaut a explicat că presiunea fiscală asupra muncii este amplificată de dezechilibre structurale: „Noi avem taxe sociale mari și o taxare pe muncă comparabilă cu alte state care au impozit progresiv. Asta și pentru că avem poate peste 5 milioane de români care lucrează în afara țării + pensionari speciali. Deci nu-s destui să contribuie, pe lângă furtul socialiștilor de caviar, aka PSD.”

Același utilizator adaugă o comparație între state: „Indiferent că este sau nu impozit progresiv pe muncă, nu este normal să plătești jumătate sau mai mult din munca ta la stat. O putere de cumpărare mai mare înseamnă un consum mai mare și un trai mai bun până la urmă. Francezii, după taxe, rămân în mână cam cu cât poți câștiga în București sau Cluj la o companie bună, dar chiriile lor sunt mult mai mari. Elveția și Polonia rămân cu cea mai bună fiscalitate din punctul meu de vedere.”

În contrast, există și voci care mută discuția spre optimizarea fiscală și diferențele dintre tipuri de venituri: „N-ai înțeles nimic sau ești analfabet funcțional. Compari taxa pe salariu care este imensă față de alte țări care taxează progresiv cu de ex taxele la bursă folosind brokeri români unde un șmecher dacă bagă 1 milion și face 1.5 milioane RON după 1 an și 3 luni va plăti 3% din profit sau dacă un băiat persoană fizică are bani cash din surse necunoscute, construiește un bloc pe persoană fizică, le vinde altor persoane fizice și plătește, ai ghicit, tot 3%. nu intrăm și în discuția SRL-urilor.”

Guvernul vrea să taie din taxa pe muncă. Vîlceanu: Vom elimina treptat excepţiile de la plata contribuţiilor. De ce unii să plătească şi alţii nu?

„Olguța a mutat taxele de la angajator la angajat” ca să crească artificial brutul

Alți participanți revin la reformele structurale ale sistemului de contribuții, amintind modificările din ultimul deceniu: „Olguța, prin 2017, a mutat taxele de la angajator la angajat fapt ce a determinat creșterea brutului artificial, drept urmare și a taxelor de muncă. Dacă iei, cum a zis colegul de mai sus, cât îl costă pe angajator să îți dea 1.000 de euro net, atunci nu stăm chiar așa de rău.”

În final, discuția se închide pe ideea taxării progresive, văzută de unii ca soluție teoretică, dar contestată ca implementare practică: „Cota progresivă ar rezolva asta doar dacă ar fi implementată de către un guvern care nu dorește doar să astupe deficitul bugetar. Motivul pentru care se vorbește la noi așa de mult despre taxarea progresivă este pentru a aduce mai mulți bani la buget prin menținerea impozitului de 10% pentru salariile mici și creșterea impozitării pentru tot ce e peste salariul minim. Orice vine să ne spună să așteptăm să implementeze taxarea progresivă înainte să comentăm este extrem de naiv.”

„La impozit progresiv plătești 0% pentru primii 1000 de Ron de exemplu indiferent de venitul global, apoi un procent pentru un interval, un alt procent pentru alt interval, și un procent foarte dureros peste ultimul prag. Dar ce îți dă din punct de vedere politic este că îi poți ademeni în special pe cei cu venituri mici să te voteze și să vadă cu ochii lor că lucrezi și pentru el”, a scris un altul.

Ce spune OECD

OECD a publicat săptămâna trecută raportul „Impozitarea salariilor 2026” în care a examinat și progresivitatea legală a impozitării salariilor.

Pentru un lucrător singur care câștigă salariul mediu, sarcina fiscală a crescut în 24 de țări, a scăzut în 11 și a rămas aceeași în trei în 2025 față de anul precedent. În medie, la nivelul OCDE, sarcina fiscală pentru acest tip de gospodărie a crescut cu 0,15 puncte procentuale (pp) în 2025, ajungând la 35,1%.

Cea mai mare creștere (de 2,45 pp) a fost observată în Regatul Unit; aceasta s-a datorat parțial unei creșteri a contribuțiilor la asigurările sociale ale angajatorilor (SSC) și parțial unui rezultat al rezistenței fiscale, fenomenul prin care ratele de impozitare efective cresc mecanic atunci când parametrii sistemelor fiscale nu sunt ajustați la inflație.

Creșteri mai mari de 1 pp au avut loc și în Estonia (1,95 pp), Germania (1,34 pp) și Israel (1,09 pp). Estonia și-a majorat cota impozitului pe venit (IPP) de la 20% la 22% în 2025, în timp ce creșterile sarcinii fiscale în Germania și Israel au fost rezultatul unor SSC mai mari pentru angajatori și angajați, precum și al rezistenței fiscale.

Scăderile sarcinii fiscale pentru acest tip de gospodărie au depășit 1 punct procentual în Italia (-1,21 puncte procentuale), Letonia (-1,44 puncte procentuale) și Australia (-1,67 puncte procentuale). Scăderile din Italia și Letonia s-au datorat unor scutiri fiscale mai mari pentru persoanele cu venituri medii, în timp ce în Australia scăderea a fost atribuită în principal unei reforme a grilei de impozitare care a redus cotele legale ale impozitului pe profit.

Pe ce aruncă România un munte de bani, iar apoi îi taxează la sânge pe oameni. Soluțiile economiștilor: „Așa am obține 50 de miliarde”

Sarcina fiscală a crescut pentru toate celelalte șapte tipuri de gospodării analizate în studiul „Impozitarea salariilor în medie” la nivelul OCDE în 2025.

Cea mai mare creștere a fost înregistrată în cazul părintelui singur cu doi copii care câștigă 67% din salariul mediu, a cărui sarcină fiscală a crescut în medie cu 0,52 puncte procentuale, ajungând la 16,3% și crescând în 22 de țări. Sarcina fiscală pentru acest tip de gospodării a crescut cel mai mult în Slovenia (5,6 puncte procentuale), Republica Slovacă (4,7 puncte procentuale) și Regatul Unit (4,3 puncte procentuale), din cauza unui amestec de factori precum frânarea fiscală, cotizații asigurării sociale mai mari și scutiri de impozite și transferuri de numerar mai mici.

Cele mai mari scăderi au fost observate în Luxemburg (-3,2 puncte procentuale), Lituania (-2,7 puncte procentuale), Danemarca, Irlanda și Letonia (toate -2,0 puncte procentuale), reflectând cote PIT mai mici și beneficii fiscale legate de copii mai mari.

Sarcina fiscală pentru un cuplu cu un singur venit și doi copii la nivelul salariului mediu a crescut în 22 de țări și a scăzut în 15 în 2025; creșterea cu 0,46 puncte procentuale a sarcinii fiscale medii OCDE (la 26,2%) a fost a doua cea mai mare creștere dintre tipurile de gospodării. Diferența dintre sarcina fiscală medie OCDE pentru acest tip de gospodării și cea a lucrătorului singur care câștigă salariul mediu s-a redus cu 0,31 puncte procentuale, ajungând la 8,9 puncte procentuale în 2025, indicând o reducere a avantajului fiscal pentru gospodăriile cu copii.

Raportul include o rubrică specială care examinează progresivitatea legală a impozitării salariilor în țările OCDE. Bazându-se pe indicatorul de progresivitate legală introdus în ediția din 2013 a lucrării „Impozitarea salariilor”, acesta examinează modul în care sarcina fiscală asupra veniturilor din muncă variază în funcție de câștigurile și componența gospodăriilor active din țările OCDE. În întreaga OCDE, sistemele de impozitare a salariilor tind să fie cele mai progresive pentru gospodăriile cu niveluri de câștiguri mai mici și cu copii, datorită impactului măsurilor de scutire de impozite și al transferurilor de numerar.