<div>Anul trecut, un așa-zis poet de curte, Florin Iaru, s-a învrednicit să mă atace public, la comanda evidentă a sistemului, printr-un text apărut în publicația Cațavencii. Replica mea nu a întârziat să apară și a fost, spun cei care au citit-o, pe măsura obrăzniciei inițiale.</div> <div> </div> <div>Zilele trecute, un alt personaj de același calibru, fidel pupător al fundurilor scribilor premiați de sistem, s-a simțit dator să-mi adreseze injurii, fără să fi citit vreo pagină din opera mea, ceea ce, în sine, spune totul despre nivelul „criticii” promovate de această nouă gardă a obedienței literare.</div> <div> </div> <div>Este limpede că sistemul, care se simte amenințat de existența mea – și mai ales de valoarea operei mele – nu are curajul să mă confrunte direct prin marile sale portavoci: Cărtărescu, Pleșu, Patapievici, Liiceanu. Acestora li s-a trasat, se pare, sarcina de a nu pomeni nimic despre mine, nici măcar atunci când sunt provocați direct, cu argumente literare solide. De ce? Pentru că tăcerea este singura lor formă de apărare. Orice dezbatere onestă m-ar aduce în lumina reflectoarelor, iar adevărul ar deveni evident: opera mea, construită în trei decenii, face o umbră grea schemelor de promovare bazate pe relații și interese.</div> <div> </div> <div>Am avut prilejul să-l cunosc personal pe Nicolae Manolescu, în 2015, la Gaudeamus. I-am oferit două romane cu autograf, iar el, cu o condescendență jenantă, mi-a spus că „poate le va citi”. </div> <div> </div> <div>Ulterior, i-am dedicat articole ample, unul dintre ele reamintindu-i că, într-un moment de sinceritate, recunoștea că nu știe cum se scrie un roman. Oare cum a ajuns să conducă Uniunea Scriitorilor?</div> <div> </div> <div>Aceeași ipocrizie o regăsim și la actualul președinte al USR, domnul Varujan Vosganian.</div> <div> </div> <div>În 2018, tot la Gaudeamus, la rugămintea editurii Libris de a alege o carte-cadou, a ales Monada rațiunii, una dintre cărțile mele, și a venit personal pentru autograf, adăugând, cu un zâmbet: „Domnule Lucian Ciuchiță, să le spuneți celorlalți că știu cine a fost Leibniz.”</div> <div> </div> <div>Vine o vreme în care roata se întoarce. Iar dacă, într-un viitor apropiat, voi ajunge președintele Uniunii Scriitorilor din România – o posibilitate tot mai reală – vă promit că voi face o curățenie temeinică în această instituție sufocată de impostură. Cunosc deja cazuri de membri acceptați în baza a două plachete de poezii, fără ISBN, dar cu pile în „rețea”. Nu întâmplător, aceștia sunt cei mai agresivi atunci când le atingi idolii.</div> <div> </div> <div>Dragi scribi de pe plantația literară a epigonilor, vă înțeleg frica. Vă este teamă că nu voi rămâne doar o voce incomodă, ci voi deveni un simbol al reconfigurării valorilor reale. Aveți grijă: roata nu doar că se învârte, dar, atunci când revine, o face cu forța adevărului. Iar adevărata voastră eliberare nu va veni prin lingușire sau obediență, ci doar atunci când veți avea curajul să vă măsurați cu valoarea autentică – fără frică, fără stăpâni, fără măști.</div> <div> </div> <div>Când va veni curățenia de primăvară la USR?</div> <div><br /> </div>