<div><span style=”font-weight: bold;”>Am și eu, ca tot omuʼ -așa cum zice că are și Dan Teodorescu, de la TAXI- câteva plăceri vinovate. Iar cea mai mare, dar și cea mai vinovată dintre plăcerile mele, este să urmăresc cum se dă în stambă autorul APELULUI CĂTRE LICHELE, Gabriel Liiceanu. </span></div> <div><br /> </div> <div>Că dânsul a executat și până acum genuflexiuni în dreptul diferitelor șlițuri, asta se știe. Însă genuflexiunile proaspete, elaborate și cutezătoare cu care-l onorează pe Ilie Bolojan au certificat, fără tăgadă, procesul de maturizare înțeleaptă a lichelismului în societatea noastră democratică, împănată multilateral cu valori europene. </div> <div><br /> </div> <div>Măi, dar pentru ce… pentru ce oare face Liiceanu acest balet în care ba-l clonează pe premier, ca să avem fiecare câte un Bolo la noi în bătătură, ba-l vede ca pe Moise scoțând țara din faliment și îndreptând-o către lapte-mierea occidentală, ba-l descrie ca pe un mag călăuzit de steaua „rostirii adevărului”? Că de cunoscut personal, îl cunoaște doar superficial, după cum mărturisește chiar Găbiță mai jos:   </div> <div><br /> </div> <div>„…Și așa cum, la rândul meu, îmi este PUȚIN CUNOSCUT dl Bolojan DIN CELE TREI OCAZII ÎN CARE L-AM ÎNTÂLNIT -ÎNTRE TREI MINUTE ȘI O JUMĂTATE DE ORA – și pe care l-am văzut sau ascultat în câteva conferințe de presă, în interviuri sau în dialoguri televizate.” (Gabriel Liiceanu, „Oare poate fi clonat Bolojan?”, CONTRIBUTORS. ro, 6 septembrie 2025)    </div> <div><br /> </div> <div>Aha! deci sunt trei ocazii în care s-au văzut. Pe alea două cu o durată de maximum trei minute, le-am depistat și vi le spun și vouă: una a fost în 29 martie 2025, la Universitatea de Vest din Timișoara („Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, a făcut astăzi o scurtă vizită la Bookfest Timișoara, fiind întâmpinat de Gabriel Liiceanu, președintele grupului Humanitas”, potrivit NEWS. ro) iar a doua a fost cam în septembrie 2025, cred, când se pare că Liiceanu Gabriel a dat nas în nas cu dânsul într-o librărie HUMANITAS -sau cel puțin așa se înțelege din ceea ce povestește marele înțelept. Mă gândesc, însă, că totuși cea de-a treia întâlnire, cu o durată de 30 de minute, trebuie să fi fost cea mai interesantă. Ce-or fi discutat cei doi titani? Despre GÂNDIREA TRAGICĂ a lui Kaplan, oare? Aș! Altceva trebuie să fi dezbătut cei doi… mai ales că domnul Liiceanu ne spune ce frumos e la „Oradia”, câte locuri de muncă a creat Bolo, ce mișto a folosit el fondurile externe și alte chestii la fel de mobilizatoare. Ce credeți, o fi fost să-l viziteze la el în fief pe Bolo, cel pe care-l aseamănă cu Mihail Kogălniceanu, Ion C. Brătianu, Regele Carol I, Regina Maria, Iuliu Maniu sau Corneliu Coposu?  </div> <div><br /> </div> <div>Măi să fie! S-ar putea să greșesc, dar eu așa cred că s-a întâmplat, deoarece în august 2025 Librăria Humanitas a câștigat un nou incubator pentru cafenea+librărie, taman în mult-lăudatul oraș reședință de județ din nord-vestul țării, păstorit, până de curând de Bolo. Cărturarul nostru a dus o luptă aprigă pentru a câștiga închirierea unui spațiu șic, proaspăt renovat, din centrul orașului Oradea. Mai ales că nu s-a prezentat nimeni altcineva la licitație, căci caietul de sarcini impunea eventualilor participanți niște condiții drastice: nu merge carte fără cafea , dar nici cafea fără carte! Întâmplător, numai HUMANITAS s-a calificat și oferta a fost după puterile lui Liiceanu, adică mai la jumătate de preț față de spațiile care se închiriază în vecinătate. Daʼ librăria asigură „cafia” bună, cetățeni!  </div> <div>O să mă întrebați de ce vă spun toate astea. Păi, ca să vă dau un exemplu de „claritate morală”, d-aia! Ia uitați aici la Liiceanu un exemplu de înțelegere matură a necesității de a se aplica niște taxe din ce în ce mai dolofane populației, prin „tablele” lui Moise-Bolojan:   </div> <div><br /> </div> <div>„Deci, omul ăsta, care a acceptat să fie prim-ministru -nu știu cum a avut curajul și nu știu cum cineva ar mai putea să aibă curajul ca azi, în România, să dorească să ajungă prim-ministru -a trebuit să opereze pe un teren care era accidentat total în acest fel. DE UNDE VIN BANII UNEI ȚĂRI? DIN TAXE! Apropo de ce a moștenit, a moștenit o țară în care DNA-ul nu mai funcționa, o țară în care Fiscul nu-și mai făcea treaba și în care sursele de venit erau totuși TAXELE de la firmele private, plus împrumuturile.” (Gabriel Liiceanu, DIGI 24, 15 martie 2026)  </div> <div><br /> </div> <div>Deci, fără să plătiți niște taxe care să vă cocoșeze, ce pretenții de evoluție a patriei puteți avea, cetățeni? Atât că domnul Liiceanu pricepe logica taxării, accizării și impozitării suplimentare, cu mintea sa pătrunzătoare, numai și numai când se aplică la bănuții vulgului. Când este vorba de bănuții lui, ei, na! altfel stau lucrurile. Ne amintim cu toții, cred, întâmplarea povestită de Dan Radu Rușanu, petrecută pe la începutul anului 2000. Atunci nea Liiceanu al nostʼ a dorit să ia un credit de la banca păstorită de Rușanu, ca să mai cumpere niște acțiuni în afacerea HUMANITAS. Dăcât că dânsul n-avea garanții pentru credit. S-a șifonat rău de tot când a aflat că și el, cât e de dulău, tot trebuie să accepte aceleași condiții pe care erau obligați să le îndeplinească și cățeii… Îmbufnat, a rostit solemn:  </div> <div><br /> </div> <div>„Domnule președinte, în afară de condeiul din mână și coala de hârtie pe care scriu, eu nu am altă avere cu care să garantez. Doar buna-credință și reputația ireproșabilă de care mă bucur sunt singurele garanții pe care le pot oferi!”</div> <div><br /> </div> <div>Și a plecat șucărit. Dar la scurt timp după această dezamăgire existențială, Liiceanu a mai suferit încă o lovitură inacceptabilă: Garda Financiară a observat, în scris, că EDITURA HUMANITAS fentase elegant plata obligațiilor la Bugetul de Stat, de câțiva ani buni, așa că avea o sumă babană de plătit statului, dospită între timp cu o mândrețe de penalități. Hai să le zicem… TAXE de-alea care alcătuiesc BANII UNEI ȚĂRI, cum frumos ne explică astăzi! Aoleu! Păi, cum așa un afront? Adică să plătească și el, în rând cu plebea? Atunci -dacă e să-l cităm pe Dan Radu Rușanu, pe care n-am motive să nu-l cred- cu un aer grav, zdrobitorul filosof a rostit:    </div> <div><br /> </div> <div>„Practic, nu putem să plătim aceste sume! Nu ar putea domnul ministru să ne scutească de plata lor, fiind vorba de un act de cultură?” </div> <div><br /> </div> <div>„Domnul ministru” era la acea vreme, Decebal Traian Remeș -odihnească-se-n pace- care nu putea să-l scutească pe Gabriel, așa pur și simplu… însă i-a sărit tot partidul (PNL) în cap și, până la urmă, Remeș i-a șters penalitățile și i-a eșalonat, convenabil, plățile. Pentru asta, ministrul a „dat samă” mai târziu, nu vă gândiți că i s-a trecut cu vederea! În schimb, Liiceanu a zburdat în continuare vesel, pe câmpiile elizee ale eșalonărilor, mirosind a „Bois d’Argent” de la Dior!  </div> <div><br /> </div> <div>Întâmplarea face însă ca, nu după multă vreme, monumentul ăsta de bună-credință, cu reputația ireproșabilă, să se rățoiască la Dinu Patriciu -fie iertat! – într-o discuție cât se poate de publică:  </div> <div> </div> <div>„Eu nu pot să înțeleg cum ați obținut dumneavoastră pentru Petromidia acordarea de facilități fiscale la plata unor obligații față de bugetul de stat, pe timp de 10 ani. Nu mi se pare NICI LEGAL și NICI MORAL CA SĂ LIPSIȚI BUGETUL ROMÂNIEI DE ASEMENEA SUME IMPORTANTE, care ar fi fost benefice tuturor contribuabililor. Nu cred că asemenea facilități s-au putut obține printr-o simplă cerere la Ministerul Finanțelor, fără a se evita anumite intervenții (!!!, ia te uită, ce înțelegere matură a faptelor! n.n.). Chiar dacă facilitățile acordate SUNT LEGALE, cum susțineți dumneavoastră, NU CRED CĂ SUNT ȘI MORALE.” (am reprodus fragmente din cartea lui Dan Radu Rușanu, MAI SUNT JUDECĂTORI LA BERLIN, citate de Marian Nazat, pe blogul său, în articolul IARĂȘI DESPRE LICHELE…, 30 noiembrie 2017)  </div> <div><br /> </div> <div>Așa că astăzi, când vine Gabriel Liiceanu și-mi povestește ce bomboană de băiat e domnul „stoarce-l-pe-contribuabil-ia-și-pielea-de-pe-el” și-mi explică, înțelept, că doar cu TAXE și iar TAXE  se face țara mândră ca un soare, eu știu că dânsul DESPRE BANII MEI ȘI AI CELORLALȚI VORBEȘTE, nicidecum despre banii lui, cu care este extrem de atent! </div> <div><br /> </div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Iar Bolo? Păi… dezmierdat fără frontiere de intelectualitatea publică, Bolo cântă, în vremea asta: „Și-am încălecat pe-un fus/ Și povestea eu v-am spus!/ Ia mai luați o taxă-n plus! Măăăi!”</span></div> <div><br /> </div><i>Citiți și</i> <a href=”http://www.activenews.ro/opinii/Dupa-7-ani-Victor-Roncea-a-castigat-DEFINITIV-procesul-intentat-de-Gabriel-Liiceanu-pentru-articolul-GDS-infiintat-de-un-agent-KGB-impreuna-cu-Plesu-si-Liiceanu-beneficiarul-Afacerii-Humanitas.-Decizie-irefutabila-Reteau-Soros-DECONSPIRATA-204571″>După 7 ani, Victor Roncea a câștigat DEFINITIV procesul intentat de Gabriel Liiceanu pentru articolul GDS, înființat de un agent KGB împreună cu Pleșu și Liiceanu, beneficiarul Afacerii Humanitas. Decizie irefutabilă: Rețeau Soros DECONSPIRATĂ</a>