“România păstrează direcţia europeană. Avem patru partide pro-occidentale care doresc să păstreze asta. Instituţiile funcţionează şi, într-o formă sau alta, România îşi va continua drumul la care s-a angajat. În situația ipotetică în care PNL sau PSD vor veni la mine și vor spune – vrem un Guvern minoritar cu susținerea AUR – eu nu voi fi de acord cu asta”.

Așa grăit-a președintele Nicușor Dan, stabilind fără echivoc că AUR nu se încadrează la partide pro-europene și, deci, nu poate fi acceptat la guvernare. A mai spus-o și cu alte ocazii.

În 2019, CCR a judecat o situație creată de președintele Klaus Iohannis, care a refuzat să semneze decretele de numire în funcție a unor miniștri. Judecătorii l-au plesnit peste bot și au decis obligația sa de a numi respectivii miniștri.

Dar există un paragraf în Decizia 504, care merită reamintit în contextul declarațiilor sus-pomenite ale lui Nicușor.
Au spus atunci judecătorii în motivare că bazarea unei decizii privind componența unui guvern pe baza unor etichetări tip ”anti-european” sunt inacceptabile din partea președintelui României:

”Se susține că, în cazul propunerii pentru postul de ministru al justiției, comunicatul conține aprecieri negative cu privire la presupusele intenții ale persoanei nominalizate pe acest post în sensul de a „destructura justiția”, respectiv de a „baroniza total România”. Or, asemenea aprecieri nu pot reprezenta o motivare legală. Mai mult, termenii folosiți în declarația publică sunt străini rolului și importanței funcției de președinte al statului, inadecvați contextului și, nu în ultimul rînd, aduc atingere onoarei și demnității unei categorii socio-profesionale care se bucură constituțional de protecție(…)
Aceeași situație, a lipsei reale de motivare a refuzului, se poate observa și în cazul propunerii pentru funcția de ministru al educației naționale, apreciată de Președintele României drept indezirabilă, deoarece „fragilizează domenii cheie” și reprezintă „soluții ale trecutului”. Arată autorul cererii că, și în acest caz, declarațiile publice exprimă „disprețul față de o anumită categorie socio-profesională, dar și pentru persoanele de o anumită vîrstă și experiență de viață.”

În cadrul acelorași declarații publice, Președintele și-a exprimat opinia că parcursul european al României va fi „periclitat” prin numirea „viceprim-ministrului pe teme economice”, funcție care, însă, nu există în structura Guvernului. Toate aprecierile Președintelui exprimate public, care au însoțit refuzul numirii persoanelor propuse de primul-ministru în funcția de membru al Guvernului, au un caracter defăimător, eminamente subiectiv și ignoră cerința stabilită prin jurisprudența în materie a Curții Constituționale de justificare a refuzului”. (Bogdan Tiberiu Iacob)