<p><span class=”subtitlu”>MIRCEA ELIADE</span><br /> by<br /> <span style=”font-weight: bold;”>ALEXANDER E. RONNETT, D.M.D., D.D.S., M.D.</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Despre Mircea Eliade s-au scris 5 sau 6 tratate pe vremea<br /> când încă mai era în viață. După moartea lui în 1986 s-au publicat<br /> mai multe articole și cărți. Unele cu tendințe malicioase de a<br /> discredita această mare personalitate română. Profesor universitar,<br /> scriitor și filozof de renume mondial, membru al mai multor academii<br /> din diferite țări și conferențiar la mai multe universități de prestigiu<br /> mondial. A fost propus pentru premiul Nobel de două ori. Anumite<br /> cercuri iudeo-masonice-comuniste au reușit să blocheze această<br /> onoare, pe care Mircea Eliade o merita. Cauza era că Eliade a fost<br /> naționalist creștin și membru al Mișcării Legionare (Legiunea<br /> Arhanghelul Mihail) creată de C. Z. Codreanu. Opoziția majoră a<br /> venit de la organizațiile talmudiste.</span></p> <p>Despre Mircea Eliade auzisem încă din timpul când eram<br /> elev, la liceul Aron Pumnul din Cernăuți. În ședințele noastre, la<br /> Frăția de cruce, deseori se discuta despre marile personalități<br /> legionare. În toamna anului 1937, de mai multe ori s-a vorbit de<br /> candidații partidului Totul Pentru Țară. Unul dintre candidați era și<br /> Mircea Eliade. În anul 1938 când eram închis pentru activitatea în<br /> favoarea Legiunii am văzut cartea lui, YOGA. În anul 1940, când<br /> eram în închisoarea din Craiova, am auzit de numirea lui ca atașat<br /> cultural la Ambasada Română din Londra, de către guvernul<br /> Giugurtu. Începuse destinderea politică a lui Carol al II-iea și<br /> eliberarea multor legionari din închisori. Acest rege criminal și acoliții<br /> lui au dus țara la dezastru.</p> <p>Personal, l-am cunoscut pe Eliade abia la Chicago. După ce<br /> mi-am echivalat ambele diplome, una de medicină generală și alta<br /> de stomatologie generală, și am obținut licențele pentru a putea<br /> practica ambele profesiuni în statul Illinois și după ce îmi terminasem<br /> stagiul militar în armata americană cu gradul de .maior și obținusem<br /> privilegiile de veteran al războiului din Korea, am deschis un cabinet<br /> medical și unul dentar.</p> <p>Nu după mult timp M. Eliade a devenit pacientul meu în ambele<br /> cabinete. Întalnirile profesionale au servit la stabilirea unei prietenii<br /> și la crearea unei rela~i confesionale. Cu timpul aranjasem ca după<br /> vizita profesională să avem și timp pentru lungi discuții politice și<br /> sociale.</p> <p>Voi încerca să relatez mai multe despre Eliade, omul de toate zilele.<br /> De mai multe ori am fost invita~ la o bună româncă, Ana Lupean, din<br /> orașul Gary la o masă cu alese mâncăruri românești. Lui Eliade îi<br /> făcea mare plăcere când era servit cu sarmale, pui prăjiți și ciorbă<br /> românească. în cercuri restrânse, la care mai participau câteva<br /> românce și câțiva noi veniți în America, legionari cunoscuți. Eliade<br /> și-a manifestat adevărata lui personalitate. Lipsit de orice orgoliu, cu<br /> mult bun simț și înțelegere pentru cei prezenți care nu aveau titluri<br /> academice și erau oameni simpli. Soția lui, Cristinei, contrar bunului<br /> simț, avea o atitudine insolentă, orgolioasă și abrazivă față de oricine<br /> care era prezent și avea un trecut legionar. Nu am înțeles marea ei<br /> ură față de Mișcarea Legionară. De mai multe ori, la mine acasă,<br /> când aveam invitați și când Eliade era cu soția în grădină, mi s-a<br /> atras atenția în legătură cu atitudinea ei intolerantă.</p> <p>Un grup de medici de la spitalul unde eram și eu, în suburbia Des<br /> Plaines, IL. știind de cunoscutul filozof român și de relațiile mele cu<br /> el, m-au rugat să-l întreb dacă ar binevoi să participe la o masă în<br /> onoarea lui. Doreau să-l cunoască. Chirurgul Peter Beblis, de origine<br /> din Iran, și cercetător al istoriei modeme, a oferit casa lui unde să ne<br /> întâlnim. Au participat 18 medici, de origine germană, iraniană,<br /> evreiască, mexicană și câțiva născuți în America, majoritatea având<br /> cunoștințe de filozofie, istorie și științe. După fabuluasa cină cu<br /> specialități iraniene, am stat în jurul profesorului până la ora unu<br /> dimineața. O mulțime de întrebări din diferite domenii au fost<br /> adresate profesorului. Cu mare înțelegere și cu o finețe<br /> extraordinară Eliade le-a răspuns. Unul dintre evrei, cam necioplit,<br /> a menționat un articol care făcea aluzii la trecutul naționalist al<br /> profesorului, subliniind afiliația sa cu fascismul german. Acestui om<br /> profesorul i-a răspuns cu multă finețe și simpatie referindu-se la<br /> suferințele evreilor și subliniind cauza rea~ilor germane în urma<br /> articolului publicat într-un ziar londonez ( London Times ), cu câteva<br /> zile înainte de invazia în Polonia.</p> <p>Era vorba de declarația marelui șef sionist Weitaman, care asigura<br /> Marea Britanie de suportul evreimii mondiale. Câteva zile mai târziu<br /> am găsit acel articol în biblioteca orașului Chicago. Toți cei care au<br /> participat au exprimat mulțumiri pentru aranjamentul făcut de Beblis.<br /> Un evreu, Herman Sostrin cu vaste cunoștințe în istorie și folozofi~<br /> și care citise mai multe volume din cărțile profesorului și-a exprimat<br /> recunoștința, în mod excepțional. A spus: “Sunt fericit că l-am<br /> cunoscut pe acest mare filozof român!”</p> <p>Cu ocazia unei vizite la cabinetul dentar, am discutat cu<br /> Eliade activitățile legionare din diferite țări. Aveam atunci la mine în<br /> mână o copie a unui document al armatei americane ( C I C ) care<br /> descria activitatea politică a diferitelor organizații politice din răsărit.<br /> În acest document se vorbea și de Mișcarea Legionara, de<br /> activitatea ei postbelică. Se menționa trei grupe de legionari. Marea<br /> parte, condusă de Horia Sima cu centrul la Madrid, o grupare mică<br /> în Germania și Italia condusă de un comitet, și una în vest ( America<br /> și Franța ), condusă de Mircea Eliade. Am spus: “Vezi maestre cum<br /> culeg aceste servicii informațiile !!” Cu un zâmbet pe față a afirmat<br /> că informația despre el era complet eronată. L-am asigurat că și eu<br /> știu că cineva răuvoitor a făcut această afirmație sau cine știe din ce<br /> surse vin acele comentarii. Amândoi am fost de acord că toată<br /> activitatea lui după război a fost și este pur academică și că singura<br /> lui atitudine a fost și rămâne anti-comunistă. Cert era că nu face<br /> parte din nici o formație sau organizație politică. Am făcut mai multe<br /> glume asupra sistemului de colecție a informațiilor făcut de comuniști<br /> și în special de evreimea din Vest. Cu un cuvânt: maliciozitatea<br /> talmudică !!!</p> <p>în toamna anului 1972, când mă îngrijeam de soarta<br /> profesorului Vasile Posteucă la spitalul Columbus din Chicago, am<br /> constatat gingășia și marea milă a lui Eliade privind suferința umană.<br /> Profesorul universitar, poetul și scriitorul bucovinean,<br /> comandant legionar, Vasile Posteucă, se afla în pragul morții, afectat<br /> de cancer terminal (mezentelioma , fără nici o șansă de scăpare.<br /> Întâi a fost internat la Mayo clinic și trimis acasă ca să moară, fiind<br /> imposibil să se facă vreo intervenție chirurgicală de restaurare a<br /> funcțiilor gastro – intestinale.</p> <p>Când l-am văzut în Mankato, Minnesota, am aflat dorința lui de a-și<br /> vedea fata, Doina și nepoțelul Alexandru. Guvernul lui ~ușescu și<br /> Securitatea i-au refuzat fetei viza de ieșire în md brutal și categoric.<br /> Cu câtva timp mai înainte au lăsat-o pe Zamfira, sopa lui, să vină în<br /> America. Apoi au permis fiului, Doru, să vină numai în vizită în U. S. A.<br /> Odată sosit aici, Doru a refuzat să se mai întoarcă în țară.<br /> Politrucii de la Securitate s-au îndrăcit și au refuzat plecarea fetei și<br /> a nepotului.</p> <p>Pe Vasile Posteucă îl cunoșteam încă din timpul când eram<br /> în Cernăuți. Am discutat cu el toate posibilităple de ai prelungi viața<br /> și cum am putea obpne vizita fetei și a nepotului. Acest stoic<br /> legionar, conștient de inevitabila soartă, a acceptat să vină la<br /> Chicago sub îngrijirea mea. Știa că moartea este inevitabilă în scurt<br /> timp. Ne-am înțeles că îmi va lăsa mie toate deciziile și metodele le<br /> ce voi uza. Noua operație s-a dovedit total inutilă. Intestinele erau<br /> încărcerate în cancer masiv. A acceptat mentnerea vietii prin uzarea<br /> metodelor intravenoase. Imediat după operase am alarmat presa<br /> majoră locală și cele trei sta~uni majore de televiziune. În câteva zile<br /> au apărut articole și comentarii în presă și la cele trei canale TV. Am<br /> apelat la to~ cun~i mei din Senat și Congres cât și la Casa Albă.<br /> Nu după mult timp s-au văzut rezultatele. Am obtinut viza de ieșire<br /> și fata cu copilul au venit la Chicago.</p> <p>M. Eliade m-a rugat să-l duc pentru o vizită la Posteucă. Într-o<br /> după masă a venit la spital. După circa 15 minute am văzut cum<br /> Eliade se făcuse alb la față fiind cât pe ce să leșine. L-am dus în altă<br /> cameră și și-a revenit cu încetul. Maestrul mi-a spus că văzând<br /> atâtea tuburi în trupul lui Vasile și suferința în care se găsea a<br /> depășit toleranța sa. Om gingaș la suflet și îngrozit de suferințele<br /> altui om, mi-a spus clar: “Doctore, eu nu aș putea accepta nici o<br /> intervenpe în caz de boală terminală.” În anul 1986, când a fost<br /> internat în spitalul universității cu diagnoza de boală terminală, cred<br /> că a interzis orice intervenție mecanică. S-a incinerat fiindcă nu<br /> accepta venerarea cadavrului și toată pompa ce se uzează aici în<br /> U. S. A. și în alte țări.</p> <p>În toamna anului 1977, după o vizită la cabinetul meu dentar,<br /> i-am spus lui Eliade că plănuiesc ca să-l onorez cu ocazia sărbătoririi<br /> Unirii Principatelor la 24 Ianuarie 1978 ca pe cel mai distins cărturar<br /> român din exil.</p> <p>După ce i-am explicat în detaliu planul, a acceptat cu un zâmbet pe<br /> față. La 22 Ianuarie, 1978 a avut loc această sărbătorire. Anunțasem<br /> din timp toate bisericile din Chicago și împrejurimi ( ortodoxe, unite<br /> și protestante ). De la majoritatea lor am primit răspunsuri<br /> încurajatoare. Aranjamentele au fost făcute în numele<br /> CONGRESULUI NAȚIONAL ROMÂNO AMERICAN, INC.,<br /> organizație întemeiată în 1975 aici în Chicago. Am rezervat sala<br /> mare a bisericii Sf Maria, plătind suma cerută de biroul administrativ.<br /> Cu entuziasm, membrii organizației s-au oferit să ajute în toate cele<br /> necesare. S-a alcătuit un program și o masă românească cu ajutorul<br /> doamnelor de la organiza~e și dubul femeilor de la biserică. Toți<br /> legionarii din garnizoana Chicago s-au oferit să ajute ca să avem un<br /> succes mare. Am vorbit la telefon cu Episcopul Valerian Trifa și mi-a<br /> promis că va participa și el. Din ce cauze exacte nu știu dar la<br /> Biserica Nașterea Domnului din Chicago, parohul Zmed a blocat<br /> participarea bisericii lui. De la doi prieteni am aflat că el a afirmat că<br /> “acest român franțuzit și fascist” nu merită să fie onorat. Când mi-a<br /> refuzat el însuși cooperarea la acest eveniment, nu am mai insistat.<br /> În plus ulterior am aflat că l-a amenințat pe episcopul<br /> Valerian că dacă suportă această manifestare el va părăsi cu<br /> biserica lui episcopatul condus de Valerian. Cine 1-a sfătuit și l-a<br /> manevrat, știe doar el singur și câțiva din jurul lui ( foști comuniști în<br /> celula comunistă din Chicago și poate încă agen~ ai ambasadei<br /> române din Washington ). Parohul bisericii Sf Maria, la prânz, după<br /> slujba religioasă a simulat un atac de anghină pectorală și s-a<br /> internat la spitalul Columbus. în consecință, nici un preot ortodox nu<br /> a o participat la acest banchet și episcopul Valerian nu și-a arătat<br /> fața. Sărbătorirea lui Eliade a decurs mai frumos decât m-am<br /> așteptat. Preo~i uniți și predicatorul protestant au vorbit despre<br /> Eliade.</p> <p>Harry Porterfield de la canalul 2 TV a vorbit scurt elogiind<br /> comunitatea română locală. El m-a ajutat enonn de mult în cazul<br /> Vasile Posteucă. A comentat zilnic situatia lui Posteucă și a exercitat<br /> mare presiune în cercurile politice. Ca punct culminant, l-am<br /> prezentat pe Eliade în limba română audienței prezente.<br /> Aveam de la soția lui întregul curriculum vitae al lui și toate onorurile<br /> date lui de diferite universități și academii din vest. l-am pus pe piept<br /> o medalie de aur cu simbolul Congresului Național Româno –<br /> American pe fată și în spate cu simbolul legionar, Garda de Fier. Cu<br /> ochii umezi, Eliade a mulțumit pentru onoarea acordată. Eliade a<br /> spus că pentru prima dată este onorat de românii lui și într-o<br /> comunitate românească. Sala centrului cultural a fost plină,<br /> nemaiavând nici un scaun liber. Un număr mare de oameni nu au<br /> putut intra din cauza lipsei de loc și a restriqiilor codului local al<br /> clădirilor.</p> <p>La prima vizită în biroul meu i-am explicat necazurile avute<br /> cu popa Zmed și cu opozitia netrebnicilor din Chicago și șovăielile lui<br /> Trifa. A răspuns cu mare înțelegere și blândețe, ce l-a caracterizat<br /> întotdeauna. Tot atunci și Dna Cristinei și-a arătat sentimentele ei<br /> fată de Mișcarea Legionară când a zis brusc: “De ce ai pus pe<br /> medalie la spate semnul Gărzii de Fier ? M-a enervat mult când am<br /> văzut medalia.” l-am răspuns tot brusc și cu un ton aspru: “Dnă,<br /> această medalie este pentru Mircea, și dacă nu-ți place nu te uita la<br /> ea.” A tăcut.</p> <p>În repetate ocazii Eliade mi-a mulțumit pentru banchetul dat<br /> în onoarea lui. După câțiva ani, când Valerian episcopul intrase în<br /> ghiarele iudeo – comuniste și era în vestitul proces de expulzare din<br /> U. S. A., mă chemase într-o seară la telefon cu fierbintea rugăminte<br /> să-l rog pe Eliade, fiind bun prieten cu el, ca să vină ca martor în<br /> apărarea lui. l-am amintit de rușinoasa lui atitudine în Ianuarie 1978<br /> și împotriva sentimentului meu fată de el, i-am promis că voi discuta<br /> cu Eliade și sunt sigur că îl va ajuta. Trifa, fiind povățuit de cercul lui<br /> de consilieri, și-a pus coada între picioare, și a renunțat voluntar la<br /> cetățenia americană și a plecat în Portugalia. Eliade acceptase rolul<br /> de martor. știind bine riscul de a se expune la posibilele atacuri din<br /> partea talmudo-comuniștilor. De fapt în multe discuții cu el l-am<br /> avertizat să nu răspundă la nici o insinuare, să nu facă nici o<br /> declarație referitoare la atitudinile sale politice antibelice cât și<br /> postbelice. Să nu se angajeze în nici o polemică cu adversarii noștri.<br /> După vizitele profesionale în cabinetele mele, când eram numai noi<br /> doi, îl informam despre vizitele mele în lumea largă la conferințe<br /> patronate de către Liga Anticomunistă Mondială ( W A-C L ).<br /> Această mare organizațe avea ca participanți reprezentanții<br /> națunilor din vest și ale celor subjugate din Rusia comunistă. Peste<br /> 100 de națiuni. Eram șeful delegaței române cât și al Mișcării<br /> Legionare. De la mine afla multe informații și acțiuni politice, plus<br /> informații secrete obținute de la guvernul Taiwan cât și a celui din<br /> Korea de Sud și Japonia. Știa de la mine ce se plănuia de către<br /> centrul Mișcării din Madrid condus de Horia Sima. De la mine primea<br /> mereu căte o copie a conferințelor mele și discuțiile din cadrul<br /> organizațiilor etnice americane unde aveam o activitate extrem de<br /> mare. Soția lui, Cristinei avea totdeauna obiecții la toate<br /> documentele ce le prezentam lui Mircea. că sunt nepotrivite și că mă<br /> leg de jidani și masoni mereu. Nu știu din ce familie se trăgea ea.<br /> Am cunoscut-o pe sora ei la New York, căsătorită cu vestitul dirijor<br /> Ionel Perlea. Știam de a treia soră a ei din Paris, căsătorită cu un<br /> francez și care murise de cancer la sân. Când a adus-o pe so~a lui<br /> Perlea pentru o vizită medicală, mi-a introdus-o ca pe sora ei Rifca.<br /> Am glumit și i-am spus că la mine în cabinet toate ființele umane<br /> sunt tratate cu respect, indiferent~e religie sau apartenența etnică<br /> și că am ca pacienți doi rabini care știau că sunt legionar și<br /> na~list creștin român. De multe ori i-am atras aten~a maestrului<br /> în legătură cu atitudinea pe care o are sora lui. Știam că era<br /> prietenă cu mai multe doamne românce cu păreri politice de stânga<br /> și anti-legionare. ln special Dna Florica Bagdazar, care fusese soția<br /> marelui neurochirurg român și comunist devotat și care avuse<br /> imediat în guvernul comunist postul de ministru al sănătăți9i. A murit<br /> de cancer cerebral. Înainte de moarte a regretat mult atașamentul lui<br /> la ideologia marxistă și a regretat contribuția lui la guvernarea<br /> comunistă. O frază mi-a fost citată și anume:”Ce am crezut și ce am<br /> văzut și cât de rău m-am lăsat influențat.”</p> <p>Știu că maestrul Eliade scria un jurnal. Mai avea și un caiet<br /> cu note foarte personale și cu notații politice. Nu știu nici un detaliu.<br /> El mi-a spus că acele scurte note nu vor vedea lumina zilei decăt<br /> după moartea lui. Unde sunt aceste note ? ln discuțiile mele cu Prof.<br /> Ricketts care se ocupa de jurnalele lui Eliade am pomenit despre<br /> aceste note speciale. Nu știa despre ele. Se poate că au ars în biroul<br /> lui sau poate că doamna Cristinei le-a distrus din motive personale.<br /> Un incident care l-a întristat pe maestrul Eliade, a fost cel legat de un<br /> imigrant postbelic în U S A Ilie Olteanu. Fost director la o branșă a<br /> bancii naționale, implicat în cazul Iorga și refugiat în Germania. A<br /> plecat din țară împreună cu amicul lui Nicolae Pătrașcu, secretarul<br /> Mișcării Legionare. Cunoștea bine limba germană. Imediat după<br /> sosirea mea la Rostock și cunoscând bine germana, am fost angajat<br /> la biroul de plată într-o hală de producție la firma Heinkel. În acest<br /> birou lucram împreună cu Ilie Olteanu. Deși mai în vârstă decât<br /> mine, ne-am împrietenit bine. În tot timpul cât am stat în Rostock el<br /> era ca un frate mai mare. Avea legături cu vechi politicieni țărăniști<br /> și liberali. În 1942 când s-a încercat acea împăcare cu Antonescu și<br /> care era și în interesul Germaniei, la banchetul aranjat de von Faber,<br /> cuvântarea în germană a fost făcută de nea Ilie. Antonescu cerea<br /> înlocuirea lui Sima cu altă persoană. Influența lui Stoicănescu cu<br /> lozinca “cu Sima numai sau nimic” a dus la un eșec al acestui plan.<br /> ln lagărul Buchenwald, Ilie Olteanu a trecut la micul grup de<br /> dizidenți și mai târziu a cerut să fie scos din lagăr. Colonelul Pister<br /> l-a băgat în celulă și 1-a tratat brutal. A stat acolo în acel buncăr până<br /> la eliberarea din lagăr și transferarea la Viena.</p> <p>În lagărul Fichtenhaim conducerea grupului mare a interzis<br /> orice contact sau discuții cu grupul disident. În această situație nu<br /> am mai avut contact cu nea Ilie. După război Ilie Olteanu s-a dus la<br /> Roma și s-a făcut catolic. După sosirea lui în U. S. A. , s-a angajat<br /> ca muncitor într-o fabrică de lanțuri în Milwaukee, Wisconsin. Știind<br /> că sunt în Chicago, la Universitatea Illinois, venea des la Chicago și<br /> ne întâlneam și cu alți legionari. Când s-a pensionat s-a mutat la<br /> Detroit. Spre mirarea noastră și-a adus familia în U. S. A. și ne-a<br /> povestit că uniunea muncitorilor l-a ajutat să-și aducă familia în U. S. A.<br /> Totdeauna o făcea pe marele credincios catolic. Se interesa cu<br /> amănunte de activitatea tuturor legionarilor și în special de Mircea<br /> Eliade. Umbla mereu să afle ce gândește Eliade și mă tot necăjea<br /> să-l duc la Eliade. L-am întâlnit și la Madrid unde propunea lui Sima<br /> să mă convingă să accept cooperarea și asistența lui în eforturile<br /> mele politice în America. L-am rugat pe Sima să nu-l bage sub piele,<br /> căci comportamentul lui și manifestările deochiate religioase nu-mi<br /> convin deloc.</p> <p>L-am întrebat odată de unde are posibilitatea financiară de<br /> a se plimba prin U. S. A. și prin Europa, fiind doar un sărac<br /> pensionar. Nu mi-a dat nici o explicație plauzibilă. În Octombrie 1980<br /> primesc un telefon de la Olteanu. Voia să mă vadă urgent. l-am spus<br /> că voi fi la Detroit, participând la nunta fiicei prietenului meu Dr Dean<br /> și i-am dat hotelul unde să mă caute după sosirea mea. Alarmat mi-a<br /> spus că un procuror de la oficiul de imigrare și naturalizare, Thierolff,<br /> l-a amenințat cu deportarea. l-au spus: “Pe Trifa l-am aranjat, acum<br /> este rândul tău.” M-a rugat să apelez la toți prietenii mei din<br /> Congresul American ca să-l ajute în această grozavă situație. L-am<br /> întrebat ce motiv au ca să-l poată amenința în felul acesta. Era vorba<br /> de cazul Iorga. A început să-mi povestească cum el a devenit, timp<br /> de 14 ani, agentul plătit al ambasadei comuniste române din<br /> Washington. Ei i-au adus familia și i-au cumpărat casa din țară.<br /> Nicolae lrinoiu și un alt politruc culegea de la el informați despre toți<br /> legionarii din Vest. Mi-a dezvăluit de ce umbla după Eliade și cât de<br /> mult interesați erau cei de la București să știe totul despre el.<br /> Raporta și tot ce putea afla despre mine. Amărât l-am ascultat. Mi-a<br /> afirmat că în același timp informa biroul F B I din Detroit despre toate<br /> cele raportate la ambasada română. Agenții F B I i-au cerut să țină<br /> o contabilitate exactă de banii primiți. După informarea dată la F B I<br /> se ducea la confesorul lui, un jezuit care cu interes lua note despre<br /> activitatea lui de informator și triplu agent.</p> <p>Înspăimântat și înfricoșat de amenințările procurorului de la<br /> ministerul Justiției din Washington, secția investigări speciale ( biroul<br /> O S I ) care avea funcția de a descoperi naziștii și criminalii de<br /> război, s-a dus imediat la F B I. A cerut agenților cu care avuse<br /> contacte ca să-l contacte ca să-l ajute în necazul lui cu Thierolff.<br /> După ce au ascultat cerința lui de ajutor, l-au informat că F B I-ul nu<br /> are nici o intenție de a se amesteca în problemele lui legale. L-au<br /> îndemnat să-și angajeze un avocat și să nu mai vină la ei. Cu un<br /> zâmbet sarcastic l-au dat afară din birou ! Disperat s-a dus la<br /> călugărul catolic, confesorul lui cu rugămintea ca să-l ajute.<br /> Călugărul după ce l-a ascultat i-a explicat că el nu poate face nimic<br /> și că relația lui cu el este confidențială și personală. A plecat acasă<br /> mâhnit și disperat. Atunci și-a amintit de mine și de relațiile mele la<br /> Washington.</p> <p>Cu prima ocazie i-am povestit lui Eliade ticăloșia acestui om<br /> “extrem de religios.” El a rămas șocat. Mi-a spus: “Doctore, așa<br /> suntem noi românii, plini de trădători și vânzători. Istoria noastră este<br /> plină de asemenea ticăloși”. Ilie Olteanu a murit. În 1981 i-am<br /> povestit și lui Sima această afacere de spionaj. A rămas și el<br /> consternat. Cu Olteanu nu am mai avut nici o convorbire sau<br /> contact. De mai multe ori Eliade s-a referit la oameni ca Olteanu din<br /> comunitățile române din exil.</p> <p>Multe discuții între noi rămân în sfera confidențialității. La fel<br /> problemele lui intime și cele medicale rămân în această zonă de<br /> confidențialitate. Cred că aș face un mare păcat și aș ofensa sensul<br /> moral al intimltății dintre medic și pacient cât și acea bună prietenie<br /> care mă obligă să las uitării aceste părți private ale acestui mare<br /> român.</p> <p>Bârfelile, ponegririle și manipulațiile de toate felurile vor<br /> continua la adresa acestui savant român, chiar post mortem, fiindcă<br /> a fost părtaș în revoluția spirituală a lui Codreanu. Cândva se vor<br /> limpezi valurile urii iudeo-masonice și adevărata personalitate a lui<br /> Eliade va fi fără pete malicioase.</p> <p><span class=”subtitlu”>MIRCEA ELIADE ȘI MIȘCAREA LEGIONARĂ</span></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>Acest subiect a fost mai controversat. S-au scris articole și s-au<br /> vociferat multe posibilități. După moartea lui se dezbat multe<br /> versiuni. Nevasta lui se înfiora când auzea de soțul ei ca legionar.<br /> Pentru a clarifica aceste multe întrebări voi face câteva afirmații<br /> definitive:</span></p> <p>– Mircea Eliade a fost un legionar încadrat.</p> <p>– S-a apropiat de Codreanu și Mișcarea legionară, ca și mentorul<br /> său Nae Ionescu.</p> <p>– A fost membru în Clubul Axa din care făceau parte cele mai mari<br /> personalități legionare.</p> <p>– În presa legionară din acele timpuri a publicat o mulțime de<br /> articole care dovedesc atașamentul lui la Mișcarea legionară pe<br /> care a considerat-o ca o revoluție spirituală și o mare șansă de a<br /> schimba mentalitatea dominantă a poporului nostru. O mare<br /> revoluție care era singura șansă de a supraviețui ca națiune.</p> <p>În timpul arestării lui și a internării în lagăr a fost șef de cuib.</p> <p>A scăpat de la masacrul lui Carol al II-iea și de ucigașii lui,<br /> numai prin circumstanța că era în spital bolnav de plămâni.<br /> A fost ales deputat în alegerile din 1937 reprezentând partidul<br /> Totul Pentru Țară, bardul politic al Mișcării legionare.<br /> Cât timp a fost atașat cultural în Londra și imediat după<br /> război nu a mai avut nici o activitate legionară.<br /> A rămas însă un anticomunist dedicat total.<br /> Nu a făcut niciodată declarații peiorative la adresa<br /> legionarilor activi în diferite grupări. Nu l-am auzit niciodată<br /> să facă comentarii critice la adresa lui Horia Sima.<br /> în discuțiile noastre știa precis că eu colaborez cu Horia<br /> Sima.</p> <p>A socotit ca prematură declararea statului ca “stat național<br /> legionar.”</p> <p>A fost convins că aruncarea Mișcării în arena murdară a<br /> politicii românești a fost o greșeală capitală. Mișcarea<br /> legionară trebuia lăsată să funcționeze mai departe ca o<br /> mare școală și renaștere a spiritului național. La guvernare<br /> trebuia să participe partidul Totul Pentru Țară împreună cu<br /> celelalte partide.</p> <p>A fost convins că Antonescu și cei din spatele lui au folosit<br /> Mișcarea pentru îmblânzirea Axei.</p> <p>Guvernul de la Viena a fost după Eliade un act fără rost. Era<br /> mai bine dacă Mișcarea Legionară rămânea numai într-o<br /> poziție de opunere la actul din August 1944, fără participare<br /> militară alături de Germania. Mișcarea Legionară trebuia să<br /> rămână credincioasă ideologiei ei, anti-comunistă și anti-rusă.<br /> În concepția lui Eliade istoria neamului nostru este un șir de<br /> nenorociri. Nu a avut speranța că dominația comunistă se va<br /> prăbuși în curând.</p> <p>A murit fără speranțe ! !</p> <p><img src=”https://www.activenews.ro/documente/Alexandru-Ronnet-Mircea-Eliade-Parintele-Gheorghe-Calciu-Victor-Corbut.jpg” alt=”” border=”0″ style=”margin-top:0px;margin-right:0px;margin-bottom:0px;margin-left:0px;;width:375px;;height:335px;” /></p> <p><span style=”font-weight: bold;”>ALEXANDER E. RONNETT, Loyola University Press, Chicago, Il. SUA</span></p> <p>Sursa: <strong><a href=”http://www.marturisitorii.ro/2016/03/13/mircea-eliade-si-miscarea-legionara-dezvaluirile-medicului-personal-alexander-e-ronnett/”>MARTURISITORII</a></strong></p>