VIDEO Proțap lângă morminte. Paștele Blajinilor, ziua în care morții sunt pomeniți cu mese întinse și lăutari

Nori de fum s-au ridicat printre cruci, grătarele au sfârâit lângă morminte, iar mesele pline cu bucate au ocupat aleile cimitirului. Acorduri de lăutari s-au auzit peste glasul preoților. Așa a arătat, luni dimineață, cimitirul Sfântul Gheorghe din Buzău, unde sute de oameni au sărbătorit Paștele Blajinilor într-un mod imposibil de trecut cu vederea.

Atmosfera a fost una aparte printre aleile cimitirului. Dintre morminte au răsunat, toată dimineața, acordeoane și cântece lăutărești.

Aerul a fost greu de la fumul cărbunilor încinși și mirosul de carne la jar. Mici, cârnați de Pleșcoi, pulpe de pui sau chiar berbecuți la proțap au sfârâit printre morminte, în timp ce familii numeroase de romi au întins mese adevărate, ca de sărbătoare.

„Am făcut proțap, ouă roșii, cozonaci, sarmale, exact ce se face de Paște”, ne-a declarat Varșovia.

Tradiția spune că, în lunea de după Duminica Tomii, cei vii trebuie să-și pomenească morții cu rugăciuni și daruri. Pentru mulți dintre cei prezenți, asta înseamnă mai mult decât o simplă pomenire. Este o reîntâlnire simbolică cu cei plecați. Oamenii ciocnesc ouă roșii, împart mâncare „pentru sufletul răposaților” și stropesc mormintele cu vin.

„Este o tradiție. Noi credem că trebuie să miroasă și ei acest miros, să simtă fumul de grătar”, ne-a explicat Nixon, membru al familiei Măcelaru.

Unii au venit doar să împartă pachete, însă alții au transformat locul într-un adevărat ospăț. Familii întregi au adus mese, scaune și grătare de acasă. Bucatele au atras zeci de oameni nevoiași. Pentru unii dintre ei, porțiile primite aici au fost singura masă consistentă de după Paște.

„De mult nu am mai mâncat așa bunătăți. De Paște am mâncat, dar puțin, pentru că nu prea am avut ce pune pe masă. Ne-a ars casa, la Berca. A fost mare sărăcie de sărbători”, ne-a mărturisit un bătrân.

„Am dat la multă lume. Majoritatea orașului a fost aici. Toți frații și tot neamul ne-am făcut datoria, fiecare a adus, din suflet, ce a putut”, a precizat Vanghele, membru al comunității rome.

Chiar dacă Biserica nu recunoaște oficial această sărbătoare, considerată de origine precreștină, pentru cei care o respectă, Paștele Blajinilor rămâne momentul în care granița dintre lumi pare mai subțire, iar pomenirea devine, pentru o zi, o adevărată sărbătoare a celor vii și a celor plecați.

Nori de fum s-au ridicat printre cruci, grătarele au sfârâit lângă morminte, iar mesele pline cu bucate au ocupat aleile cimitirului. Acorduri de lăutari s-au auzit peste glasul preoților. Așa a arătat, luni dimineață, cimitirul Sfântul Gheorghe din Buzău, unde sute de oameni au sărbătorit Paștele Blajinilor într-un mod imposibil de trecut cu vederea.

Atmosfera a fost una aparte printre aleile cimitirului. Dintre morminte au răsunat, toată dimineața, acordeoane și cântece lăutărești.

Aerul a fost greu de la fumul cărbunilor încinși și mirosul de carne la jar. Mici, cârnați de Pleșcoi, pulpe de pui sau chiar berbecuți la proțap au sfârâit printre morminte, în timp ce familii numeroase de romi au întins mese adevărate, ca de sărbătoare.

„Am făcut proțap, ouă roșii, cozonaci, sarmale, exact ce se face de Paște”, ne-a declarat Varșovia.

Tradiția spune că, în lunea de după Duminica Tomii, cei vii trebuie să-și pomenească morții cu rugăciuni și daruri. Pentru mulți dintre cei prezenți, asta înseamnă mai mult decât o simplă pomenire. Este o reîntâlnire simbolică cu cei plecați. Oamenii ciocnesc ouă roșii, împart mâncare „pentru sufletul răposaților” și stropesc mormintele cu vin.

„Este o tradiție. Noi credem că trebuie să miroasă și ei acest miros, să simtă fumul de grătar”, ne-a explicat Nixon, membru al familiei Măcelaru.

Unii au venit doar să împartă pachete, însă alții au transformat locul într-un adevărat ospăț. Familii întregi au adus mese, scaune și grătare de acasă. Bucatele au atras zeci de oameni nevoiași. Pentru unii dintre ei, porțiile primite aici au fost singura masă consistentă de după Paște.

„De mult nu am mai mâncat așa bunătăți. De Paște am mâncat, dar puțin, pentru că nu prea am avut ce pune pe masă. Ne-a ars casa, la Berca. A fost mare sărăcie de sărbători”, ne-a mărturisit un bătrân.

„Am dat la multă lume. Majoritatea orașului a fost aici. Toți frații și tot neamul ne-am făcut datoria, fiecare a adus, din suflet, ce a putut”, a precizat Vanghele, membru al comunității rome.

Chiar dacă Biserica nu recunoaște oficial această sărbătoare, considerată de origine precreștină, pentru cei care o respectă, Paștele Blajinilor rămâne momentul în care granița dintre lumi pare mai subțire, iar pomenirea devine, pentru o zi, o adevărată sărbătoare a celor vii și a celor plecați.