Dacă s-ar face un top al celor mai antipatice instituții în rândul românilor, ANAF probabil că ar ocupa un loc pe podium, poate chiar unul cu coroniță. Și asta nu din cauza presiunii fiscale exercitate asupra mediului de afaceri, ci prin modul în care gestionează transparența, comunicarea și, uneori, chiar propriile proceduri interne. Nu degeaba lansarea platformei online de licitații a fost un mare fiasco și a dovedit încă o dată în plus, dacă mai era nevoie, că unele bunuri au dispărut inexplicabil din listări. O situație despre care până și ANAF-ul a recunoscut că ridică suspiciuni legitime, ce alimentează percepția că au fost unele interese greu de explicat.

Dacă la capitolul transparență există dubii, asumate public de conducerea ANAF și transmise fără a fi vreo păcăleală pe 1 aprilie 2026 printr-un comunicat de presă, ei bine și la capitolul comunicare lucrurile sunt la fel de proaste. Relația ANAF cu presa și implicit cu opinia publică pare blocată într-o logică birocratică rigidă, în care răspunsurile nu doar că vin târziu, dar frizează câteodată și ridicolul.

Cel mai exemplu recent, de-a dreptul hilar, îl reprezintă solicitarea Infotulcea.ro adresată ANAF (relatiipublice@anaf.ro), privind confirmarea unei informații de interes public și anume numirea tulceanului Ionel Stan în funcția de șef al structurii Antifraudă Constanța, responsabilă pentru întreaga regiune de sud-est a României.

Potrivit informațiilor obținute pe surse, Ionel Stan, cu un parcurs profesional ireproșabil care include funcții de conducere atât în mediul privat cât și în cel public, a fost împuternicit în această funcție începând cu 1 aprilie 2026. Chiar nu este o păcăleală, din mai multe surse fiind confirmată această informație, ANAF a amânat acest răspuns, Astfel, în locul unui comunicat de presă clar și rapid, ANAF a așteptat 10 zile pentru a răspunde că ”timpul de răspuns necesar pentru informațiile solicitate depășește 10 zile, răspunsul urmând să vă fie comunicat în maximum 30 de zile.” .

Cum este posibil ca o instituție centrală să nu poată confirma într-un termen rezonabil cine ocupă o funcție de conducere într-o structură esențială, precum Antifrauda? Într-un context în care ANAF solicită conformare rapidă sau sancționează fără ezitare întârzierile contribuabililor, propriul mod de funcționare ar trebui să fie un model de eficiență și claritate. Din păcate, realitatea arată fix contrar. Iar când o instituţie care administrează miliarde şi controlează activitatea economică a unei ţări, ajunge să nu poată răspunde la o întrebare simplă despre propria conducere, problema nu mai este una de comunicare, ci chiar de credibilitate. Şi acesta este motivul pentru care credibilitatea ANAF a fost, este şi probabil va rămâne la cote subunitare.