Izvorul Tămăduirii, ziua în care apele pământului spală bolile sufletului. Ce se întâmplă astăzi la fântâna de la marginea comunei Smeeni

Este
sărbătoare mare astăzi pentru creștinii ortodocși. E Izvorul Tămăduirii, sărbătoare marcată în fiecare an în prima zi
de vineri după Paști, în Săptămâna Luminată. Aceasta aminteşte de o minune
săvârşită de Maica Domnului, iar de Izvorul Tămăduirii în biserici are loc
slujba de sfinţire a apei, iar agheasma din această zi este băută dimineaţa,
pentru a întări trupul şi sufletul. Apa sfințită astăzi mai este cunoscută și
sub denumirea de Aghiasma Mică, dar are proprietăți vindecătoare la fel ca
Agheasma Mare, care e apă sfințită de Bobotează.

În
țara noastră există mai multe izvoare despre care se spune că au ape
tămăduitoare. Unul dintre ele se găsește la Mănăstirea Dervent din județul
Constanța, unde se spune că un izvor a țâșnit din locul în care Apostolul
Andrei a împuns piatra cu toiagul. Altul este la Brăila, sub Sfântul Altar al
Bisericii Grecești, vizitat anual de mii de pelerini pentru apa care țâșnește
miraculos doar în această zi.

Dar există și în Buzău un loc considerat deopotrivă misterios și miraculos. La marginea localității Smeeni, în mijlocul câmpului, se ridică o bisericuță cu un destin aparte: porțile sale se deschid larg o singură dată pe an, chiar astăzi, de Izvorul Tămăduirii. Este locul unde, de peste opt decenii, credința se contopește cu legenda unei fântâni despre care mulți spun că le-a redat sănătatea atunci când medicina nu mai avea răspunsuri.

Povestea
acestui loc sfânt își are rădăcinile în perioada interbelică. Se spune că un
cioban care își păștea oile în zonă a avut un vis profetic: Maica Domnului i
s-ar fi arătat, îndemnându-l să sape în acel loc pentru a găsi apă cu puteri
miraculoase. Ciobanul a ascultat, iar apa care a țâșnit din adâncuri a devenit
rapid faimoasă în tot județul. Cu timpul, recunoștința celor care s-au vindecat
acolo a ridicat o biserică lângă fântână. Însă, într-un gest de smerenie
simbolică, acest lăcaș rămâne închis pe tot parcursul anului, trezindu-se la
viață doar în această vineri sfântă, când sute de oameni din toate colțurile
țării vin să asiste la ritualul sfințirii.

Conform
smeeni.com,
atmosfera zilei în care e această sărbătoare e, în fiecare an, de o intensitate
aparte. Ritualul este neschimbat: preoții binecuvântează agheasma și o toarnă
în fântâna veche, botezând astfel izvorul. Pelerinii așteaptă cu răbdare să își
umple sticlele cu apa despre care bătrânii locului spun că nu se strică
niciodată și că poate tămădui suferințe grele.

Conform
tradiției, în ziua de Izvorul Tămăduirii cerurile se deschid, iar izvoarele
pământului capătă puterea de a spăla nu doar bolile trupului, ci și pe cele ale
sufletului.

Este
sărbătoare mare astăzi pentru creștinii ortodocși. E Izvorul Tămăduirii, sărbătoare marcată în fiecare an în prima zi
de vineri după Paști, în Săptămâna Luminată. Aceasta aminteşte de o minune
săvârşită de Maica Domnului, iar de Izvorul Tămăduirii în biserici are loc
slujba de sfinţire a apei, iar agheasma din această zi este băută dimineaţa,
pentru a întări trupul şi sufletul. Apa sfințită astăzi mai este cunoscută și
sub denumirea de Aghiasma Mică, dar are proprietăți vindecătoare la fel ca
Agheasma Mare, care e apă sfințită de Bobotează.

În
țara noastră există mai multe izvoare despre care se spune că au ape
tămăduitoare. Unul dintre ele se găsește la Mănăstirea Dervent din județul
Constanța, unde se spune că un izvor a țâșnit din locul în care Apostolul
Andrei a împuns piatra cu toiagul. Altul este la Brăila, sub Sfântul Altar al
Bisericii Grecești, vizitat anual de mii de pelerini pentru apa care țâșnește
miraculos doar în această zi.

Dar există și în Buzău un loc considerat deopotrivă misterios și miraculos. La marginea localității Smeeni, în mijlocul câmpului, se ridică o bisericuță cu un destin aparte: porțile sale se deschid larg o singură dată pe an, chiar astăzi, de Izvorul Tămăduirii. Este locul unde, de peste opt decenii, credința se contopește cu legenda unei fântâni despre care mulți spun că le-a redat sănătatea atunci când medicina nu mai avea răspunsuri.

Povestea
acestui loc sfânt își are rădăcinile în perioada interbelică. Se spune că un
cioban care își păștea oile în zonă a avut un vis profetic: Maica Domnului i
s-ar fi arătat, îndemnându-l să sape în acel loc pentru a găsi apă cu puteri
miraculoase. Ciobanul a ascultat, iar apa care a țâșnit din adâncuri a devenit
rapid faimoasă în tot județul. Cu timpul, recunoștința celor care s-au vindecat
acolo a ridicat o biserică lângă fântână. Însă, într-un gest de smerenie
simbolică, acest lăcaș rămâne închis pe tot parcursul anului, trezindu-se la
viață doar în această vineri sfântă, când sute de oameni din toate colțurile
țării vin să asiste la ritualul sfințirii.

Conform
smeeni.com,
atmosfera zilei în care e această sărbătoare e, în fiecare an, de o intensitate
aparte. Ritualul este neschimbat: preoții binecuvântează agheasma și o toarnă
în fântâna veche, botezând astfel izvorul. Pelerinii așteaptă cu răbdare să își
umple sticlele cu apa despre care bătrânii locului spun că nu se strică
niciodată și că poate tămădui suferințe grele.

Conform
tradiției, în ziua de Izvorul Tămăduirii cerurile se deschid, iar izvoarele
pământului capătă puterea de a spăla nu doar bolile trupului, ci și pe cele ale
sufletului.