[analyse_image type=”featured” src=”https://s1.ziareromania.ro/?mmid=6b56956b0c748aec7b”]
Concluzia unei mame după ce copiii săi au crescut: “Regret că i-am înscris la atât de multe activități când erau mai mici”. Lecția pe care a învățat-o
Tot mai mulți părinți încarcă agenda copiilor încă din primii ani de viață, convinși că activitățile diverse îi vor ajuta să se dezvolte armonios. Însă, privind în urmă, o mamă spune că graba, programul încărcat și presiunea performanței au adus mai mult stres decât beneficii, după cum a relatat într-un articol publicat de Business Insider.
“Regret că mi-am înscris copiii la atât de multe activități când erau mai mici”
“Chiar nu au avut de câștigat din faptul că erau plimbați în grabă dintr-un loc în altul. Eu și soțul meu am adoptat trei copii în decurs de patru ani, iar la aproximativ trei ani după aceea am adoptat al patrulea copil. La vremea respectivă, aveam senzația că munceam din zori și până… ei bine, toată noaptea.
Când s-a născut copilul meu cel mare, părea că exista o presiune puternică, în cercurile de parenting, de a-i înscrie pe copiii mici la activități structurate, astfel încât să facă muzică, mișcare, limbaj și abilități motorii fine încă din primele zile de viață. Am observat că acest lucru — pe care îl credeam un simplu trend — nu s-a domolit niciodată.
La început am rezistat. Dar, în cele din urmă, pentru a cunoaște alte mame și pentru ca fiica noastră să fie „bine socializată”, am înscris-o cu reticență, la 3 ani, la un curs de balet și step. De acolo, cursurile, activitățile și angajamentele au început să se adune.
Privind în urmă, nu sunt convinsă că timpul, banii și efortul investite au meritat cu adevărat.”
“Aceste angajamente sunt epuizante”
“În perioada în care fiica mea făcea dans, m-am împrietenit foarte bine cu o persoană cu care sunt prietenă și astăzi, iar pentru asta sunt recunoscătoare. Totuși, îmi amintesc de multe ori cum, pe măsură ce soarele începea să apună în spatele copacilor din jurul casei noastre, îmi așezam copilul mic și bebelușul în mașină și porneam prin oraș spre studioul de dans, luptându-mă cu căscatul pe tot parcursul drumului de 10 minute. Stăteam în sala de așteptare alături de alte mame epuizate. Unele bârfeau, altele încercau să citească sau să-și privească copilul prin geamul de observație, iar altele, ca mine, jonglau cu un bebeluș mofturos, obosit și flămând, încercând în același timp să-și susțină copilul mai mare. Era mult.”
“Pe măsură ce anii au trecut, s-au adăugat tot mai multe activități”
“Nu am lăsat dificultățile de a jongla cu atâtea responsabilități să mă descurajeze. Când fiica mea cea mare a împlinit 4 ani, s-a înscris la o echipă de baschet. În fiecare sâmbătă dimineața, dis-de-dimineață, familia noastră de cinci persoane mergea la sala de sport a unei biserici, ca să o încurajăm pe fiica mea și echipa de băieți cu care juca. Adevărul este că o mare parte din entuziasmul legat de activitățile structurate ale copiilor foarte mici vine de la părinți, care sunt mai competitivi și mai implicați decât copiii.