[analyse_image type=”featured” src=”https://s2.ziareromania.ro/?mmid=efed156b0c72821a1a”]
Doliu la Real Madrid. A murit o legendă a clubului, care a câștigat patru Cupe ale Campionilor
Jose Emilio Santamaría, component al legendarei echipe Real Madrid care a câștigat cele cinci Cupe ale Europei între 1956 și 1960, a decedat la vârsta de 96 de ani. O figură istorică a clubului alb care, din apărare, a fost martorul excepțional al performanțelor pe care acea echipă Real Madrid le-a înregistrat în toată Europa, cu Gento, Puskas, Kopa, Rial și, desigur, Di Stéfano, relatează AP.
José Emilio Santamaría Iglesias s-a născut la Montevideo (Uruguay) în 1929. A crescut ca fotbalist în academia Clubului Nacional de Football din Montevideo, strălucind încă de atunci ca fundaș central, deși antrenorul uruguayan Enrique Fernández, care a preluat conducerea echipei naționale după ce a triumfat la Barcelona, a fost cel care i-a văzut calitățile pentru a deveni fundaș central dreapta. Din această poziție a scris istorie în fotbal, deși nu a reușit să fie convocat pentru Cupa Mondială din 1950, pe care Uruguayul avea să o câștige în urma celebrului „Maracanazo”.
A participat însă la următoarea Cupă Mondială, cea din 1954 din Elveția, unde s-a remarcat atât de mult încât a atras atenția Realului Madrid, care s-a aruncat în cursa pentru transferul său, lucru pe care l-a reușit în 1957. Iar restul este istorie: la Madrid a jucat 337 de meciuri pe parcursul a nouă sezoane, a marcat două goluri și a fost o piesă fundamentală a acelei echipe care s-a impus în primele cinci ediții ale Cupei Europei, între 1956 și 1960; el a ridicat trei dintre acestea și a adăugat, de asemenea, „La Sexta”, în 1966. La acestea s-au adăugat, de asemenea, șase titluri de campion, o Cupă Intercontinentală și o Cupă a Generalului.
Integrarea sa în Spania a fost atât de profundă încât a ajuns să joace pentru naționala spaniolă, în 16 meciuri între 1958 și 1962. A participat cu echipa națională la Cupa Mondială din Chile din 1962, unde a disputat două meciuri în faza grupelor.
S-a retras în 1966 și și-a început cariera de antrenor la echipele de juniori ale clubului Real Madrid. În 1968 a antrenat echipa olimpică a Spaniei la Jocurile Olimpice de la Mexico, iar în 1971 a fost angajat ca antrenor al clubului Espanyol, funcție pe care a ocupat-o timp de șapte sezoane. A antrenat din nou echipa olimpică în 1980, la Jocurile Olimpice de la Moscova. În același an a fost numit selecționer național pentru a conduce Spania la Cupa Mondială care urma să aibă loc în 1982. După Cupa Mondială, s-a retras de pe banca tehnică.
Un om prietenos și mereu deschis către presă pentru a vorbi despre anii săi de glorie, el și-a amintit pentru AS, în august 2022, de perioada petrecută la Real Madrid și de afecțiunea pe care o avea pentru club: „Real Madrid avea grijă de tine chiar și în ceea ce privește gestionarea economiilor tale. Fiul meu, când era un bebeluș de un an, a rămas timp de șase luni doar cu mine la Madrid, pentru că soacra mea s-a îmbolnăvit și soția mea a trebuit să plece cu ea în Uruguay. Real Madrid m-a susținut în tot acest timp, iar viața mea se rezuma doar la antrenamente, la jocurile cu Real Madrid și la îngrijirea copilului. Nu-mi puteam imagina altă viață. Real Madrid te ascultă, are grijă de tine, te plătește și îți oferă prestigiu. Îți oferă totul”.