[analyse_image type=”featured” src=”https://solidnews.ro/wp-content/uploads/2024/10/hoandra.jpg”]
Vin sărbătorile. A fost Schimbarea la față și pentru prima dată după mult timp, nu mă mai gândesc la ele ca la un pretext de rugăciune și întâlnire cu cei dragi, ci ca la un termen-limită, pentru că știu că voi ajunge în fața preotului și nu voi mai putea ascunde nimic în spatele frazelor, iar ceea ce mă neliniștește nu e atât lista păcatelor „clasice”, cât acest gând care mă însoțește aproape zilnic.
În situația de dezastru general al țării în care am ajuns conduși de un prim-ministru care a distrus liberalismul amanetându-l contra vechilor idei ale lui Marx și de un partid de neterminați care reprezintă 10% dintre români, mă paralizează gândul la falsitatea acestor neobăsiști recrutați din rezervele de cadre ale ELSA, la înțelegerile lor obscure, la felul în care par să-și asigure liniștiți bunăstarea lor, a neamurilor, a întregii găști, lăsând în urmă, fără rușine, cadavrul unei națiuni care, într-un fel sau altul, încă îi suportă.
După canoanele creștine, nu simplul gând este păcatul
Mă întreb, cu o sinceritate pe care nu o mai pot amâna, (specifică mediocrilor, așa cum sunt eu), dacă ceea ce mă apasă nu este doar conținutul acestui gând, ci felul în care mă lipesc de el, cum revin la el cu o plăcere amară, cum îl rostogolesc în mine până devine aproape o formă de hrană, și dacă nu cumva aici începe problema, pentru că nu mai e doar o constatare, nici măcar o indignare, ci o patimă, o încrâncenare care mă consumă și, în același timp, mă ține într-o stare de emoție amară, din care nu mai vreau, de fapt, să ies.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă: evz.ro
Vin sărbătorile. A fost Schimbarea la față și pentru prima dată după mult timp, nu mă mai gândesc la ele ca la un pretext de rugăciune și întâlnire cu cei dragi, ci ca la un termen-limită, pentru că știu că voi ajunge în fața preotului și nu voi mai putea ascunde nimic în spatele frazelor, iar ceea ce mă neliniștește nu e atât lista păcatelor „clasice”, cât acest gând care mă însoțește aproape zilnic.
În situația de dezastru general al țării în care am ajuns conduși de un prim-ministru care a distrus liberalismul amanetându-l contra vechilor idei ale lui Marx și de un partid de neterminați care reprezintă 10% dintre români, mă paralizează gândul la falsitatea acestor neobăsiști recrutați din rezervele de cadre ale ELSA, la înțelegerile lor obscure, la felul în care par să-și asigure liniștiți bunăstarea lor, a neamurilor, a întregii găști, lăsând în urmă, fără rușine, cadavrul unei națiuni care, într-un fel sau altul, încă îi suportă.
După canoanele creștine, nu simplul gând este păcatul
Mă întreb, cu o sinceritate pe care nu o mai pot amâna, (specifică mediocrilor, așa cum sunt eu), dacă ceea ce mă apasă nu este doar conținutul acestui gând, ci felul în care mă lipesc de el, cum revin la el cu o plăcere amară, cum îl rostogolesc în mine până devine aproape o formă de hrană, și dacă nu cumva aici începe problema, pentru că nu mai e doar o constatare, nici măcar o indignare, ci o patimă, o încrâncenare care mă consumă și, în același timp, mă ține într-o stare de emoție amară, din care nu mai vreau, de fapt, să ies.
Citiți articolul integral pe EVZ.ro!
sursă: evz.ro
[analyse_source url=”https://solidnews.ro/octavian-hoandra-scrie-inainte-de-spovedanie-marea-problema-a-poporului-roman-nu-e-ca-ar-fi-mintit-ci-ca-e-infantilizat/”]