De la resursă valoroasă la problemă. Lâna produsă în România nu mai are căutare și ajunge deșeu

Paradox uriaș în România! Plătim sute de lei pe haine din „lână fină” adusă din străinătate, în timp ce lâna produsă la noi ajunge deșeu. În plin sezon al tunsului, mii de oieri nu au cui să o vândă și nici unde să o ducă. În multe cazuri, lâna nu este acceptată nici măcar la groapa de gunoi.

La o stână din satul Lucieni, tunsul oilor este în plină desfășurare. Peste 350 de animale trebuie pregătite pentru pășunat. Problema nu este munca, ci ceea ce rămâne în urma tunsului.

„Rămân în jur de 3-4 kilograme de lână la oaie. De la toate oile, în jur de 1.000 de kilograme de lână. O ducem la gunoi, că în altă parte nu avem unde. Dar nici la gunoi nu o putem duce, pentru că, dacă ne prinde primăria că o aruncăm pe câmp, ne amendează. Am sunat peste tot, nu se cumpără”, ne spune Nicu Prună, crescător de oi din Lucieni.

Fermierul a depozitat deja 700 de kilograme de lână într-un camion, iar pentru restul caută o soluție.

„Uitați câtă lână aruncăm. O băgăm cu paie cu tot, că nu avem ce-i face. O depozităm în baloți rotunzi, poate primăria face ceva să ne scape de ea. Noi, în loc să folosim lâna, să o valorificăm, să facem ceva – pulovere, cum se făcea înainte, șosete – acum luăm chinezării, plastice. Un pulover de lână, când îl făceau bătrânii noștri, era călduros. Acum, plasticele astea sunt și scumpe, iar lâna noastră o dăm încolo”, declară Ion Velicu, din Lucieni.

Unii ciobani folosesc o parte din lână pentru izolația saivanelor, însă restul rămâne o problemă fără soluție.

„De ars, lâna nu arde, iar de îngropat nu ai cum să o îngropi. Dacă ar veni cineva să i-o dau, o dau și degeaba, numai să ne scape de ea. Nu avem nicio pretenție. Cu mare drag, o să-l și cinstesc”, spune Ștefan Iosif, crescător de oi din Smeeni.

Autoritățile comunei Smeeni, localitate cu zeci de crescători de oi, încearcă să găsească soluții pentru miile de kilograme de lână din sat. Ciobanii le cer ajutorul, după ce au rămas cu maldăre de lână în gospodării.

„Dacă, pe vremuri, lâna era dusă la centre speciale și se făceau tot felul de confecții, acum a ajuns să fie considerată gunoi”, declară Răzvan Nicula, viceprimar în Smeeni.

Peste 50 de tone de lână se strâng doar în comuna Smeeni. Puținii colectori care mai răspund la telefon oferă cel mult 80 de bani pe kilogram, iar lâna trebuie să respecte condiții stricte de calitate.

Paradox uriaș în România! Plătim sute de lei pe haine din „lână fină” adusă din străinătate, în timp ce lâna produsă la noi ajunge deșeu. În plin sezon al tunsului, mii de oieri nu au cui să o vândă și nici unde să o ducă. În multe cazuri, lâna nu este acceptată nici măcar la groapa de gunoi.

La o stână din satul Lucieni, tunsul oilor este în plină desfășurare. Peste 350 de animale trebuie pregătite pentru pășunat. Problema nu este munca, ci ceea ce rămâne în urma tunsului.

„Rămân în jur de 3-4 kilograme de lână la oaie. De la toate oile, în jur de 1.000 de kilograme de lână. O ducem la gunoi, că în altă parte nu avem unde. Dar nici la gunoi nu o putem duce, pentru că, dacă ne prinde primăria că o aruncăm pe câmp, ne amendează. Am sunat peste tot, nu se cumpără”, ne spune Nicu Prună, crescător de oi din Lucieni.

Fermierul a depozitat deja 700 de kilograme de lână într-un camion, iar pentru restul caută o soluție.

„Uitați câtă lână aruncăm. O băgăm cu paie cu tot, că nu avem ce-i face. O depozităm în baloți rotunzi, poate primăria face ceva să ne scape de ea. Noi, în loc să folosim lâna, să o valorificăm, să facem ceva – pulovere, cum se făcea înainte, șosete – acum luăm chinezării, plastice. Un pulover de lână, când îl făceau bătrânii noștri, era călduros. Acum, plasticele astea sunt și scumpe, iar lâna noastră o dăm încolo”, declară Ion Velicu, din Lucieni.

Unii ciobani folosesc o parte din lână pentru izolația saivanelor, însă restul rămâne o problemă fără soluție.

„De ars, lâna nu arde, iar de îngropat nu ai cum să o îngropi. Dacă ar veni cineva să i-o dau, o dau și degeaba, numai să ne scape de ea. Nu avem nicio pretenție. Cu mare drag, o să-l și cinstesc”, spune Ștefan Iosif, crescător de oi din Smeeni.

Autoritățile comunei Smeeni, localitate cu zeci de crescători de oi, încearcă să găsească soluții pentru miile de kilograme de lână din sat. Ciobanii le cer ajutorul, după ce au rămas cu maldăre de lână în gospodării.

„Dacă, pe vremuri, lâna era dusă la centre speciale și se făceau tot felul de confecții, acum a ajuns să fie considerată gunoi”, declară Răzvan Nicula, viceprimar în Smeeni.

Peste 50 de tone de lână se strâng doar în comuna Smeeni. Puținii colectori care mai răspund la telefon oferă cel mult 80 de bani pe kilogram, iar lâna trebuie să respecte condiții stricte de calitate.