Domnul Robu vorbește blând? Domnul Robu a devenit
elegant? Da? Nu cred, eu văd că se preface. Dacă până nu demult avea un discurs
filipic, mult prea violent, nejustificat, agresiv, plin de invective, injurii,
fie la adresa jurnaliștilor, fie la adresa cuiva ales de domnia sa, pe scala sa
valori, nu se controla, acum, ceva s-a schimbat..

Ce să fie? Observăm că este una dintre puținele, dacă
nu chiar unica campanie, cel puțin la Timișoara, în care candidații au un ton
elegant, sobru, cel mult ironic, nu fac atacuri la persoane, vorbesc despre
proiectele lor. Marius Craina și Voichița Lăzureanu, medici, cadre
universitare, nu și-au modificat tonul, nu strigă, nu folosesc expresii
agresive, nu sunt filipici în demersurile lor verbale. Ambii, din familii de
intelectuali din Banat, amprentează comportamentul de campanie cu multă eleganță.
Dominic Fritz, născut și crescut în occident, este mai vocal, dar nu coboară
standardul limbajului și al atitudinii. Critică, dar nu se înjosește în limbaje
neadecvate. Ilie Sîrbu, fost jurnalist, un pasionat al studiului asupra
patrimoniului Timișoarei, al Banatului, în general, este un om educat din
rădăcină, în Banatul de Munte, zona cu cel mai mare accent anticomunist din
România. Își prezintă proiectele și ne invită la atitudini ferme, în ziua de 27
septembrie.

În acest context, cu atâta eleganță neașteptată în
jurul său, el fiind destul de abil în identificarea pericolelor, mai puțin a
situațiilor ridicole, s-a trezit ”obligat” să-și autocenzureze atitudinile
publice, dar mai ales discursul. Accentele, numite de specialiștii în
comunicare, a fi ”filipice”, au dispărut… Jurnaliștii nu mai sunt (nu știm
pentru câtă vreme) nici ”imbecili”, nici ”terchea – berchea”, nu mai sunt
”neisprăviți”, și nici cu forme bizare ale vreunui animal necunoscut. Toate,
acum, sunt pe câmpul unei blânde și armonioase comunicări, în care, Doamne,
ferește, ar putea exista suspiciunea unei mari păcăleli a publicului, dar care,
între timp, s-a trezit și se ”recuperează”.

Domnul Robu ȘTIE că între el și unul dintre candidați
diferența de procente este atât de mică, încât această realitate trezește
anumite stări. Pe Nicolae Robu îl irită, îl face agitat, are un comportament
vizibil nepotrivit, se remarcă un tonus irascibil al dinamicii faciale, dar și
corporale, iar pe alții îi amuză.

Nicolae Robu a renunțat mult prea târziu la
deprinderile sale ofensive. Mult prea târziu s-ar putea să-și dea seama că
ORGOLIUL, cel mai mare păcat al omului, reprezintă, ca formă de cădere
spirituală, exact finalul. Ceaușescu nu a priceput asta. Nici alți dictatori…
Nu aveau cum, orgoliul îi orbea! Din păcate, cultura istorică și religioasă ale
domnului Robu sunt două teme de notat cu note pentru repetenție.

Păcat, Nicolae Robu nu a priceput nimic. Lauda de sine
este păcat, și ea. Poate mai conștientizează ceva….

Comentarii

comentarii