Incorect Politic
Noiembrie 15, 2024

Vocea electoratului | Marcel Ciolacu – pe toboganul căderii libere al social-democrației

Via Art-Emis:

Expresie consecventă a luptelor politice intestine, un fals Partid Social Democrat, în continuu declin doctrinar și moral, prohodit cu mult aplomb de Adrian Năstase și camarila sa roșie trădătoare, care-l va rejecta în favoarea demolatorului Mircea Geoană, oferă electoratului român un fals candidat, un fost politruc de rang inferior, băiat de mingi al liderilor locali buzoieni: Cezar Preda (Partidul Democrat) și Ion Vasile (Partidul Social Democrat), spre acesta din urmă fiind „marșrutizat” (cel mai probabil cu misiunea „calului troian”) de Cezar Preda.

Cezar Preda, unul dintre cei mai obedienți președinți ai Comisiei comune a Camerei Deputaților și a Senatului pentru controlul activității Serviciului Român de Informații l-a folosit pe Marcel Ciolacu pentru organizarea serviciilor protocolare de bună ședere și dispoziție a ierahiei politice „de la centru”, cu prilejul prezenței pe raza județului, oficial pentru „activități de coordonare politică, îndrumare și control”, care se finalizau cu degustări de vinuri, mese bogate și partide de vânătoare. În detaliile cu animatoare, nu intrăm. Conducerea superioară aprecia performanțele filialei județene a Partidului Democrat și prin ospitalitatea oferită, iar Marcel, „șeful protocolului local de partid și de stat”, conștient de valoarea serviciilor sale, a prins curaj și a pretins și o promovare politică pe măsură. Cezar Preda nu a dat curs cererii, ci i-a oferit spațiu comercial și l-a îndrumat părintește să migreze la social democrați, fiindcă îl vede ca om de stânga, cu viitor în Partidul Social Democrat.

„Să-și amintească de vremurile când nu avea un loc de muncă, […]  a venit la mine, Cezar Preda, de i-am dat un spațiu în Piața Centrală ca să aibă din ce să-și câștige existența”. Afirmația îi aparține lui Cezar Preda, politician P.D. care, în 1993, era șef al Serviciului Patrimoniu în Primăria Buzău și îi fusese coleg, în F.S.N., lui Marcel Ciolacu (Anca Simina, Portretul combinatorului la tinerețe, Recorder, 19 iunie 2024).

„Timp de un deceniu, familia Ciolacu s-a tot extins în piață și a ajuns să închirieze, în final, de la stat peste 300 mp în spații comerciale. Un șir de succese lesne de explicat în contextul relațiilor politice pe care Marcel Ciolacu și le făcuse în umbra lui Vasile Ion” (idem).

Liderul filialei județene a Partidului Social Democrat,  senatorul Ion Vasile, tatăl ziaristei Marie-Jeanne Ion, cea „răpită” în Irak de teroristul Omar Hayssam, care cunoștea foarte bine dedicarea specială a lui Marcel Ciolacu pentru organizarea de evenimente protocolare, l-a primit cu brațele deschise. În scurtă vreme devine lider al tineretului social-democrat din județ.

Vânătorii împătimiți din staff-ul social-democrat, printre care Adrian Năstase, Miron Mitrea și prietenii lor, bașca Omar Hayssam, l-au remarcat și apreciat pe descurcărețul Marcel, deschizându-i-se, astfel, perspectivele anticipate de Cezar Preda.

Cezar Preda l-a marșrutizat pe Ciolacu la social-democrați în același scop cu care Trăian Băsescu l-a înfipt, peste ani, pe Liviu Dragnea în coastele lui Mircea Geoană: slăbirea din interior a adversarului politic. Celor în cauză nu li s-a spus ori cerut ceva anume. Manipulatorul din spate, bazîndu-se pe profilul lor comportamental, livrat de agenții externe, anticipa că cei în cauză vor eroda Partidul Social Democrat, perceput ca un pericol din cauza forței numerice, a capacității de mobilizare și moștenirii logisticii și resurselor organizatorice ale fostului Partid Comunist Român. Lupta anticomunistă era paravanul ideal al asasinării economice a României.

Indiscutabil, social-democratul Adrian Năstase rămâne în istorie cu loc asigurat în galeria marilor asasini economici ai patriei pe a cărei Constituție a jurat. Camarila rasatului intelectual și cu o inteligență politică sclipitoare(,) era alcătuită din sfertodocți, combinagii politici venali, liderii ai mafiei gulerelor albe, impostori, plagiatori de doctorate, abonați la informațiile economice rezervate primului ministru,  pe care le converteau în propriul folos. Toți cei care i-au urmat exemplul și i-au succedat la conducerea Partidului Social Democrat au fost în ipostazele involuntare ale unor marionete ridicate cu mult deasupra nivelului lor de competență, preocupate doar de menținerea puterii obținute pe seama unor jocuri de interese oculte.

Adrian Năstase a fost oportun informat asupra pericolelor infiltrării partidului de către elemente disolutive și al racolărilor la vârf, dar arogant și mult prea sigur pe el, dominat de interese personale opuse ideologiei social-democrate, dar și legii, trădat copios tocmai de adulatorii apropiați, și-a încheiat cariera politică în chip umilitor, printr-o condamnare penală și executarea pedepsei în închisoare.

De la Adrian Năstase la Marcel Ciolacu, Partidul Social Democrat a avut ca președinți pe Mircea Geoană, Victor Ponta, Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă. Mașinăria politică pesedistă, post Octavian Cozmâncă, malversată de Viorel Hrebenciuc, nu a mai  fost în măsură să avanseze, după deceniul lui Ion Iliescu, vreun candidat viabil la președinția României.

Emil Constantinescu, Trăian Băsescu și Klaus Iohannis s-au ales pe seama repulsiei  unei însemnate părți a electoratului față de burghezia roșie născută din Partidul Social Democrat. Numai un singur exemplu și este grăitor: când aveau loc ședințele Consiliului Național al P.S.D., aleile paralele cu bulevardul Kisselef deveneau standuri expoziționale ad-hoc ale super-luxoaselor autoturisme ale noii burghezii.

Produs al aceleiași matrice ideologice, rezultat al acelorași refulări, Constantinescu, Băsescu și Iohannis, în loc să corecteze direcția greșită a politicii interne și să sesizeze că aceasta nu poate susține independența și suveranitatea României în relațiile externe, au perseverat a merge pe aceleași cărări bătătorite, sporindu-ne nu bunăstarea, ci datoriile și sărăcia, incultura de masă, insecuritatea biologică și alimentară.

Cu excepțiile a 1-2 candidați, cotați sub 10%, ceilalți, mai cu seamă liderii sondajelor, reprezintă cea mai slabă și neaveniă alternativă a nefericitelor președinții anterioare. Partidele compromise, cu identitatea doctrinară coruptă prin alianțe nefirești, care au confundat stabilitatea lor la putere cu stabilitatea politică a țării, au generat o guvernare  incoerentă, cu costuri greu de suportat, care ne amenință cu falimentul  țării și eșuarea statului.

Marcel Ciolacu ne-a demonstrat că este o catastrofă politică estompată cu trucuri de imagine, care, ca prim-ministru, nu a luat o singură decizie pe care să nu o dea la întors, dacă nu în aceeași zi, atunci în ziua următoare. Maestru al păcălelilor cu care se străduie să-și ascundă crasa incompetență, cu onestitatea erodată de șmecherii, înșelăciuni și propensiunea trădării, acest personaj nu este  doar un accident  al istoriei, ci clona unui partid aflat în cădere liberă.

Până la chemarea în fața judecății conclavului dezbaterii electorale grosier regizate de o oficină de P.R. – vector al războiului informațional, generos acoperită de ANTENA 3 CNN –, nu știam de cât cinism este în stare ipochimenul. Să ai tupeul să te cațeri pe memoria victimelor crimei de la Colectiv și să încerci a extrage capital politic dintr-o catastrofă, cu ex-prim ministrul Victor Ponta, consilier personal și candidat la Senat pe listele PSD, ca și clovnul politic Cristian Popescu, alias Piedone, este, cum s-ar zice în jargon, „de noaptea minții“, dar și culmea cinismului.

Gravitatea consecințelor previzibile ale rezultatelor dublei campanii electorale (prezidențiale și parlamentare) pare a-l fi convins pe Ilie Bolojan de pericolul ca somnul rațiunii noastre să nască un nou monstru politic. Un monstru cu mai multe capete…